MAICA DOMNULUI – MODEL DE CREDINȚĂ, DE ASCULTARE DE SMERENIE ŞI DE SLUJIRE DUMNEZEIASCĂ – FRAGMENT DIN CUVÂNTUL PREASFINȚITULUI PĂRINTE AMBROZIE, ROSTIT LA MĂNĂSTIREA NICULA, CU PRILEJUL ÎNAINTEPRĂZNUIRII ADORMIRII MAICII DOMNULUI

ÎPS Părinte Andrei, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului,

Preasfinția Voastră, Preasfințite Părinte Vasile,

Înaltpreacuvioase Părinte Exarh Dumitru,

Preacuvioase Părinte stareț Andrei,

Preacuvioși părinți, Preacucernici părinți, cuvioase măicuțe, cuvioși monahi,

Iubiți credincioși și credincioase, popor al lui Dumnezeu,

Cu binecuvântarea lui Dumnezeu și cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, ne aflăm în Sfânta Mănăstire Nicula din inima Transilvaniei. Bine zicea vrednicul de pomenire Mitropolit al Transilvaniei Bartolomeu Anania, că acest Tabor duhovnicesc al Transilvaniei - Mănăstirea Nicula - se transformă, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, într-un adevărat sat Ghetsimani la care, asemenea apostolilor care vin pe norii cerurilor de la marginile lumii în Ghetsimani la mormântul Născătoarei de Dumnezeu, aidoma lor, de la marginile țării, poporul lui Dumnezeu cel bine credincios vine să prohodească pe cea care, întru adormirea sa, nu ne lasă pe noi, așa cum spune cântarea prohodului din seara aceasta binecuvântată.

S-au rostit rugăciuni înflăcărate în aceasta seară de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Andrei, de Preasfințitul Părinte Vasile, de preoții care slujesc împreună cu noi la slujba de priveghere. Sigur că suntem însoțiți de dumneavoastră, credincioasele și credincioșii, care ați venit de pretutindeni ca să vă închinați icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Sfânta Mănăstire Nicula, o mănăstire veche de aproape jumătate de mileniu în care Maica Domnului a plâns în repetate rânduri pentru fiii ei. V-ați întrebat vreodată de ce plânge o mamă?

Dumneavoastră, cele care sunteți mame, care ați născut și care ați zămislit întru durere și ați adus pe lume prunci - de câte ori n-ați plâns, ca mame, văzând suferințele, necazurile și nevoile copiilor dumneavoastră? De câte ori n-ați avut nopți nedormite, de nesomn, de veghe, văzând că pruncii plâng, că pruncii suferă, că pruncii dumneavoastră sunt în diferite necazuri și nevoi?

Înțelegeți, dar, ca mame, ce a însemnat cuvântul profetic al lui Simeon, bătrânul înțelept din Vechiul Testament, care i-a proorocit Născătoarei de ​Dumnezeu că ,,sabie va trece prin sufletul său". Ce tresărire va fi avut atunci Născătoarea de Dumnezeu, ce va fi fost în inima ei, câtă durere și câtă emoție, ascunse într-o taină, numai inima ei binecuvântată poate ști.Cu atât mai mult o maică, Maica lui Dumnezeu, cea care a întrupat pe Cuvântul, pe Logosul din sângiurile ei preacurate, din trupul ei neprihănit, așa cum spune acatistul Bunei Vestiri cântând: „Îngerul cel întâistătător din cer a fost trimis să zică ție, Născătoare de Dumnezeu: Bucură-te, și împreună cu glasul S-a întrupat din tine Stăpânul tuturor".

De asemenea, evanghelistul care, la Cina cea de taină, și-a aplecat capul pe pieptul Mântuitorului, evanghelistul iubirii, Ioan, și-a început Evanghelia sa, așa scriind: „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era dintru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut" (Ioan, 1, 1-3).

Într-o cuvântare magistrală rostită la sărbătoarea Buneivestiri,cu prilejul întronizării Înaltpreasfințitului Părinte Andrei în demnitatea de Mitropolit al Transilvaniei, Întâistătătorul Bisericii noastre, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit atunci despre acel răspuns pe care Maica Domnului l-a dat îngerului întâistătător care din cer a fost trimis, Arhanghelul Gavriil, prin acel ,,Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!", Maica Domnului, întru smerenie, a schimbat destinul umanității, destinul omenirii întregi.

Sfânta Fecioară Maria, prin ascultare, cea care este modelul slujirii preoțești, așa cum spunea Preafericirea Sa, și, am adăuga noi, este exemplu, este model de credință, de ascultare și de smerenie, de slujire dumnezeiască.

Cum putea Născătoarea de Dumnezeu, cea care, din trupul ei, a dat viață lui Dumnezeu Cel mai înainte de veci, Cel ce era mai înainte de început și dintru începuturi, să fie cuprinsă de moarte, ea, care era și va rămâne în veșnicie Maica Vieții?

Iisus Hristos, în nemărginita Sa iubire față de oameni, S-a întrupat din Sfânta Născătoare de Dumnezeu, dintr-o fecioară pură, desăvârșită, a cărei frumusețe depășește orice descriere inspirată a sfinților părinți. Despre ea, Sf. Dionisie Areopagitul, ucenic al Sf. Apostol Pavel, apostolul neamurilor, spunea că, dacă nu ar fi primit, prin predanie, de la Sf. Apostol Pavel, cuvintele revelate despre dumnezeire, despre întruparea Cuvântului, ar fi ajuns să creadă că Maica Domnului este Însuși Dumnezeu.

Maica Domnului este primul om care L-a primit pe Duhul Sfânt, ca viață nouă (Luca 1,35). Este primul om în care s-a sălășluit cu trupul Dumnezeu. Cei născuți din apă și din Duh, cei ce L-am primit pe Duhul Sfânt la Botez și ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului în Sfânta Euharistie, suntem fiii credinței Maicii Domnului, cea care L-a primit pe Dumnezeu în numele omenirii întregi, atunci când a răspuns Arhanghelului Gavriil, la Bunavestire.

Între Maica Domnului și fiecare dintre noi există o legătură tainică, așa cum este legătura dintre o mamă și fiii ei, manifestată într-o grijă permanentă, o dragoste ocrotitoare, o nesfârșită milă față de suferințe și o nemăsurată îndurare față de greșeli. Biserica o numește pururea mijlocitoare pentru oameni înaintea lui Dumnezeu, nu pentru că Dumnezeu nu ar lucra nemijlocit asupra noastră, sau noi nu am avea acces nemijlocit la iubirea lui Dumnezeu. O numim mijlocitoare pentru că ea se alătură iubirii lui Dumnezeu față de oameni cu toată puterea cu care o ființă omenească se poate alipi de Domnul, cu toată căldura de care este capabilă o inimă de om îndumnezeit, așa cum este Maica Domnului.

Așa cum la Buna Vestire prin ea au grăit toate așteptările și dorința de izbăvire a neamului omenesc, în același fel în rugăciunea ei neîncetată către Domnul sunt cuprinse toate suferințele noastre. Rugăciunea de la Acatistul Bunei Vestiri surprinde rolul Maicii Domnului în viața credincioșilor: „lauda cea preamărită a apostolilor, curăția și mărirea fecioarelor, veselia cea lină a maicilor, înțelepciunea și învățătura pruncilor, ocrotitoarea văduvelor și a săracilor, îmbrăcăminte celor goi, sănătate celor bolnavi, izbăvire celor robiți, liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare neostenită celor rătăciți, mergere ușoară celor călători, odihnă celor osteniți, acoperământ celor asupriți, nădejde celor fără de nădejde, ajutătoare celor lipsiți; celor săraci, bogăție neîmpuținată, celor întristați de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubește nimeni, iubire cu smerenie, celor păcătoși mijlocire bună către Dumnezeu, tuturor creștinilor îngrădire tare, ajutătoare nebiruită și folositoare". Pentru a o lăuda pe Maica lui Dumnezeu trebuie să avem inimă fără de răutate și viață neîntinată.

Pentru curăția ei desăvârșită și rodnică, pentru viața ei închinată lui Dumnezeu,pentru ascultarea desăvârșită față de voia Lui, Fecioara Maria este modelul și povățuitoarea celor care, însetați de curăție, au ales viața monahală.

Tradiția bisericească evidențiază acest lucru până și în modul în care sunt numite monahiile, fecioarele care și-au închinat viața Mirelui Hristos. În biserica noastră ele sunt numite „maici", prin asemănarea cu Fecioara Maică, Născătoarea de Dumnezeu.

Mai multe detalii aici: http://episcopiagiurgiului.ro/Index/index.php?dir=Episcopul&page=mnicula