2 IANUARIE- CUVIOSUL SERAFIM DE SAROV, UN SFÂNT CINSTIT DE ÎNTREAGA ORTODOXIE

Acest mare mărturisitor al luminii Sfântului Duh s-a înălțat ca un astru deasupra pământului rusesc, la 19 iulie 1759, în epoca în care spiritul așa-numit „al Luminilor" invada Europa și Rusia, pregătind deja, din depărtare, timpurile întunecate ale ateismului și persecuției religioase.

În urmă cu aproape unsprezece decenii, la 19 iulie 1903, Biserica Ortodoxă Rusă l-a canonizat pe Sfântul Serafim de Sarov (1754-1833), cel care, alături de Sfântul Serghie de Radonej (sec. XIV), avea să devină unul dintre cei mai iubiți sfinți în patria sa și cel mai cunoscut sfânt rus la nivel panortodox, asemenea Sfinților Părinți din perioada patristică, pe care îi cinstesc toate Bisericile Ortodoxe locale, basilica.ro.

Sfântul Serafim e cunoscut peste tot în spațiul ortodox, iar din învățătura lui se citează atât în rândul credincioșilor, cât și în cadrul teologiei academice, mai ales atunci când se vorbește despre sfințirea persoanei umane.

Calendarul Bisericii Ortodoxe Române consemnează două zile de pomenire în cinstea sa - 19 iulie, ca zi a canonizării și totodată a nașterii, și data de 2 ianuarie. .

Cuviosul Serafim este sfântul care a precizat foarte clar că scopul vieții creștine, dincolo de orice străduințe ascetice și morale, este dobândirea harului Duhului Sfânt.

Sfântul Serafim de Sarov, ca mulți dintre sfinți, deși nu a avut o viață străină de necazuri, a fost un om al bucuriei pascale permanente.

Pentru cei care-l întâlneau duminica, salutul său era: Hristos a înviat, bucuria mea! Astfel, bucuria sfântului era bucuria față de celălalt, o bucurie profund eclesială.

Întrucât, începând mai ales din zilele canonizării și până în prezent, s-au săvârșit nenumărate minuni prin mijlocirea Sfântului Serafim, Biserica îl pomenește și cu titlul făcător de minuni. De fapt, întreaga sa viață era minunată încă de pe pământ. Atunci când intra în cimitir, pe cei adormiți îi saluta ca și pe cei vii: Hristos a înviat!, iar aceștia îi răspundeau: Adevărat a înviat! Se bucura mai ales de prezența copiilor, cărora le plăcea foarte mult să se afle în preajma Cuviosului.

În pustietatea pădurii, acolo unde a trăit ani mulți, când se întâmpla să fie deranjat de oamenii care îl căutau, se ascundea și astfel nu i se mai dădea de urmă, decât dacă era strigat de glasurile copiilor.

Sfântul Serafim dădea dovadă de mult realism duhovnicesc. Maicilor pe care le povățuia nu le dădea blagoslovenie să se extenueze printr-un post foarte aspru, iar când erau la lucru, le recomanda să aibă pâine cu ele. Dintru început, a schițat planul de amplasament al mănăstirii și, împreună cu primele viețuitoare, a zidit o moară pentru asigurarea hranei. Pentru păstrarea smereniei, definitorie mai ales în cazul monahului, recomanda să se lucreze în grădină, cu pământul din care omul a fost luat.

Moaștele Sfântului Serafim se află la Mănăstirea „Sfânta Treime" din satul Diveevo (foto), situat la o distanță de aproximativ 500 km față de Moscova. Această mănăstire are o valoare duhovnicească aparte, fiind întemeiată și organizată prin mai multe revelări ale Maicii Domnului către Sfânta Cuvioasă Alexandra, la început o văduvă foarte bogată, și de către Sfântul Serafim.

Datorită directei intervenții a Maicii Domnului, fondarea mănăstirii este asemănată cu începuturile Sfântului Munte Athos și este vizitată de sute de mii de credincioși. Până în 1991, așezământul monahal a fost închis, iar moaștele Sfântului Serafim s-au aflat într-un muzeu din Sankt Petersburg.

Acum, obștea mănăstirii numără aproximativ 500 de maici cu viață de obște, lucru ce în prezent poate fi considerat o raritate, având în vedere scăderea vocației pentru viața monahală.

Mănăstirea deține inclusiv școală, care oferă pregătire gimnazială și liceală, ca și cele de stat. În acest chip, prin rânduiala lui Dumnezeu, Sfântul Serafim vivifică continuu locul, viața monahală de aici și întreaga lucrare de la Diveevo, bucurându-se de o recrudescență permanentă.

Părinții slujitori, maicile la slujbe și la ascultări, bisericile care sclipesc de strălucirea curățeniei, florile care umplu privirile, livezile încărcate, grădinile și chiar mormintele minunat îngrijite ale viețuitoarelor trecute la Domnul freamătă de viață. Prin buna organizare a mănăstirii și prin hărnicia monahiilor, orice colțișor din vastul teritoriu al așezării monahale, aduce roade sau prin mulțime de flori bucură privirea. La continua îngrijire și înfrumusețare a locului contribuie și disponibilitatea pelerinilor, care, după tradiție, atunci când se află în Mănăstirea Sfântului Serafim, împletesc rugăciunea cu munca în mod spontan, lucrând ca în propria casă sau curte.

Rugăciune scurtă către Maica Domnului a Sfântului Serafim de Sarov

„Atotmilostivă, Împărăteasa mea, Preasfantă Doamnă, Fecioară Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, Maica lui Dumnezeu, singura și neîndoielnica mea nădejde. Nu te scârbi de mine. Nu mă depărta, nu mă părăsi. Apără-mă, mijlocește, auzi-mă, vezi-mă… Stăpână ajută-mă, iartă-mă, iartă-mă… Preacurată". Amin!