CUVÂNT AL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL LA SĂRBĂTOAREA TĂIERII CAPULUI SFÂNTULU IOAN BOTEZĂTORUL, PE CARE BISERICA ORTODOXĂ O PRĂZNUIEȘTE MAINE, 29 AUGUST

Prin toată viața sa, de la început până la sfârșit, Sfântul Înainte-Mergător le dă tuturor lecții bune - Cuvânt extras din cartea Sfântul Teofan Zăvorâtul, Predici, trad. din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, București, 2009, pp. 166-170

Sfântul Ioan, Înainte-Mergătorul Domnului, este cel dintâi model de viață călugărească. Așa îl și socoteau primii asceți creștini și se îmbărbătau în chip deosebit cu pilda lui în ostenelile sihăstrești. De la el învățau însingurarea, fiindcă el din copilărie a petrecut în pustie. De la el învățau postirea, pentru că el se hrănea cu plantele peste care dădea întâmplător în pustie. De la el învățau simplitatea în îmbrăcăminte, pentru că haina lui era din peri de cămilă și era încins cu cingătoare din piele.

De la el învățau necăsătorirea, lepădarea de sine, smerenia, devotamentul față de Dumnezeu, necruțarea propriei vieți, spre mântuirea proprie și a altora – virtuțile ale căror trăsături sunt atât de vădite în viața lui.

Ca înainte-mergător al harului celui nou, ca propovăduitor al pocăinței, ca arătător al rânduielilor după care ajunge omul să placă lui Dumnezeu și călăuza către Hristos, el le este însă model și îndrumător tuturor creștinilor în viața mântuitoare. Toate vârstele, toate clasele sociale și toate felurile de meserii vor găsi destul spre zidire fie în faptele lui, fie în feluritele împrejurări ale vieții lui.

Acum prăznuim Tăierea capului Înainte-Mergătorului Ioan – sfârșitul și cununa vieții lui.

Să străbatem, deci, cu pomenirea această viață începând de la zămislire și până la moarte, așa încât prin aceasta să împlinim datoria cinstirii lui pline de evlavie și totodată să dăm fiecăruia putința de a lua din viața lui cele de priință și trebuință, ca să tragă învățătură și să-i urmeze.

De la prima privire, viața Înainte-Mergătorului Domnului va părea de neurmat prin înălțimea sa și prin caracterul excepțional al situației sale. Ales din pântecele mamei, mărturisindu-L pe Hristos Domnul și dând cinstire Preacuratei Stăpâne încă din pântece, silit la scurtă vreme după naștere să se ascundă în pustie, crescut acolo – bineînțeles, nu fără acoperământul și îngrijirea de Sus, potrivit menirii sale – chemat de acolo printr-un osebit glas de Sus la lucrarea pregătirii oamenilor pentru întâmpinarea Domnului, catehizând cu propovăduirea văile Iordanului, atrăgând la sine și învățând cete întregi de rătăciți și arătându-le tuturor calea mântuirii în Domnul – Mielul junghiat de la întemeierea lumii, botezându-L pe acest Miel-Mântuitor și la scurtă vreme după aceea, ca unul care și-a săvârșit deja lucrarea, a fost închis în temniță pentru darea în vileag fără teamă a nedreptății – din răutatea unei femei pe de o parte și dintr-o slăbiciune ca de femeie pe de alta -, își încheie aici alergarea prin sfârșitul mucenicesc, la porunca stăpânitorului care-și pierduse cu totul chibzuința în focul poftei aprinse de mișcările dansului la ospăț.

„Ce poate fi urmat aici", vor spune unii, „și ce să învățăm de acolo noi, neputincioșii?"

Pătrundeți însă mai adânc, și veți afla!

Sfântul Ioan Înainte-Mergătorul este ales din pântecele maicii sale. Zămislirea lui este prevestită, viitoarea lui slujire e dinainte arătată, ca și slava care-l așteaptă în împărăția harului. Iată trăsătura ce pare cel mai departe de noi și care, totuși, este cea mai apropiată. Nu vă mirați dacă voi spune că noi toți, creștinii, suntem aleși din pântecele maicii noastre, că ni s-a prevestit și menirea noastră, și slava ce ne așteaptă. Apostolul Pavel spune că Dumnezeu ne-a ales pe noi în Hristos Iisus încă mai înainte de întemeierea lumii, ca sa fim sfinți și fără de prihană înaintea Lui întru dragoste, și prin aceasta să fim moștenitori ai vieții veșnice (Efes. 1, 4; 4, 16). Faptul că ne-am născut din părinți creștini și îndată ne-am făcut și noi creștini prin botez este cea dintâi milă a lui Dumnezeu față de noi – alegerea noastră pentru a fi părtași ai haru­lui lui Hristos și ai bunătăților celor veșnice ce ne sunt pregătite. Iată cum ne asemănăm Sfântului Ioan prin alegere! Să râvnim, deci, a ne asemăna lui și îndreptățind această alegere. El s-a vădit a fi chiar așa cum a fost ales să fie. Să ne arătăm și noi așa cum am fost aleși să fim. Scopul alegerii îl cunoașteți și știți cum să ajungeți la el. Eu numai vă poftesc folosind cuvintele Apostolului: siliți-vă, fraților, să faceți temeinică chemarea și alegerea voastră (II Petr. 1, 10).

Sfântul Ioan Înainte-Mergătorul se însingurează în pustie ca să se pregătească pentru slujirea sa. Iată o lecție pentru noi, părinți și educatori! Veți spune: „Dar ce, trebuie să mergem și noi în pustie cu copiii noștri?!" Nu, nu în pustie trebuie să plecați, ci trebuie neapărat să vă desprindeți de toate obiceiurile potrivnice creștinismului și să vă depărtați copiii de înrâurirea lor cea vătămătoare, căci și pe Sfântul Ioan purtarea de grijă dumnezeiască l-a depărtat în pustie, cu scopul ca acolo să crească desăvârșit în noile principii și rânduieli, fără amestecul vechilor rânduieli iudaice. Pruncul creștin primește prin botez sămânța vieții celei noi, harice. Duhul lumii și obiceiurile ei sunt cu totul potrivnice vieții acesteia. Îndepărtați, deci, de ele pruncul nou-botezat, așa încât acest duh și aceste obiceiuri să nu înăbușe în el, ca niște mărăcini și ciulini, mlădița vieții noi. Dacă veți face așa, aceasta va fi pentru el pustie. Şi să-l țineți în ea până când se va întări și va ajunge în stare să iasă la lucrare potrivit menirii sale,țineți-l sub înrâurirea haricului mediu bisericesc, care-i de același neam cu mlădița vieții pruncului creștin. Să nu audă și să nu știe alte cântări afară de cântările creștinești. Să nu vadă și apoi să nu își închipuie alte chipuri și priveliști decât cele bisericești.

Să nu știe de alte biografii afară de Viețile Sfinților, să nu cunoască alte locuri de vizitat în afara bisericii, alte cuvântări în afara celor ce slujesc spre zidire, și așa mai departe. După ce a fost educat în mediul acesta, după aceea chiar și când va purcede la lucrare va lucra nu altfel decât în același duh și, prin urmare, în chip potrivit alegerii sale.

După ce a crescut și s-a pregătit, Înainte-Mergătorul este chemat la lucrarea sa printr-un osebit glas de Sus. Este auzit glasul acesta, oare, și de către creștini atunci când ei purced la viața făptuitoare? El trebuie să fie auzit, și cei ce iau aminte la sineși, care purced cu frică de Dumnezeu la slujirea lor, îl vor auzi, fără îndoială. Felul de viață și felul îndeletnicirilor noastre ne este hotărât în cea mai mare parte prin naștere. Dar dacă nașterea este de la Domnul, glasul ei nu este oare glasul lui Dumnezeu? De altfel, și după aceea multe rămân la alegerea noastră, pentru care ne trebuie îndrumare de nădejde, pe care nu avem de unde s-o așteptăm, dacă nu de Sus.

De noi depinde dacă vom rămâne în viața cetățenească și de familie sau ne vom retrage din lume. Dacă vom alege retragerea din lume, iarăși, de noi depinde ce mănăstire vom alege și în ce țară: la miazănoapte sau la miazăzi, pe Athos sau în Palestina, și așa mai departe. Când te apuci să alegi, iau naștere șovăieli tulburătoare și dureroase pentru inimă, și tocmai aici face trebuință un glas de Sus. Tu însă caută, ia aminte, și îl vei auzi! Dacă e să alegi viața cetățenească și de familie, aici toți trebuie să-și aleagă tovarășa de viață, felul îndeletnicirilor și locul lor, meseria, negoțul, slujba, legăturile și celelalte laturi de tot felul ale vieții obișnuite, care alcătuiesc întocmirea ei neapărat trebuincioasă.

Multe sunt lăsate la alegerea noastră, însă se știe că cea mai bună alegere este cea care împreună-glăsuiește cu voia lui Dumnezeu, atunci când omul alege ceea ce-I place Lui, altfel spus ceea ce vrea El. Dar cum să ajungi la asta dacă nu primești glas de Sus?! Şi iarăși zic: caută, ia aminte, și vei auzi. Eu nu pot arăta cum anume, pentru că fiecare trebuie să audă glasul acesta în felul aparte ce i se potrivește; voi spune însă că cei cu luare-aminte, care sunt plini de frica lui Dumnezeu, primesc semne de Sus, sunt călăuziți de ele și aleargă pe calea vieții preabinecuvântate, în pofida faptului că uneori se află în împrejurări cât se poate de neprielnice.

Chemat la lucrare, Sfântul Ioan Înainte-Mergătorul o săvârșește cu toată osârdia,necruțându-și viața, nepărtinind și nedorind să fie pe placul oame­nilor, nelăsându-se clintit de îndoială. Această lecție este simplă și toți, chiar fără să vrea, o îndeplinesc, deși poate că nu întru totul desăvârșit. După ce ți-ai ales felul de viață, lucrarea ori slujba, ia seama să lucrezi în tot ce ține de ea cu conștiință nepătată, așa cum cere legea lui Dumnezeu, legea conștiinței, legea vieții și cea civilă; nu fă strâmbătăți nici în lucrurile mici, nici în cele mari, ci să umbli drept. Ești servitor? Slujește așa cum trebuie. Ești meseriaș? Fă-ți conștiincios meseria. Ești negustor? Neguțătorește după dreptate. Ești funcționar? Fă-ți datoria așa cum ți s-a arătat, și așa mai departe, în toate urmărind binele aproapelui și slava lui Dumnezeu. Asta arată și Sfântul Ioan când dă povețe deosebite pentru oamenii de tot felul. Când s-a adunat popo­rul în jurul lui și îl întreba ce să facă, el răspundea: cel ce are două haine să dea celui ce nu are, și cel ce are bucate să facă asemenea (Lc. 3, 11), altfel spus "ajutați-vă între voi care cu ce puteți". Îl întrebau vameșii ce să facă, și el le spunea – iar prin ei și tuturor celor ce iau asupră-și slujiri care țin de ocârmuire: să nu faceți nimic mai mult peste ce vă este rânduit(Lc. 3, 13). Întrebau ostașii, iar el le poruncea: să nu asupriți pe nimeni… și să fiți mulțumiți cu leafa voastră(Lc. 3, 14), și așa mai departe. Fără îndoială, orice îndatorire și orice fel de tagmă și slujire primea de la el lecția potrivită, care arăta că în fiecare dintre ele este un fel de a lucra cerut de Dumnezeu și bineplăcut Lui. Lămurește-ți asta în lumina cuvântului dumnezeiesc și niciodată să nu te abați de la el cu lucrul.

Pentru mustrarea neînfricată a nedreptății, Sfântul Ioan este închis în temniță și acolo este descăpățânat prin răutăcioasa amăgire femeiască din vre­mea ospățului și a dansurilor care-i făcuseră pe toți să-și iasă din minți. Pentru aceasta, el a fost proslăvit în Cer și este slăvit în toată lumea creștinească de pe pământ, iar cei vinovați pentru moartea lui și aici au fost pedepsiți (au fost trimiși în surghiun, unde au trăit în sărăcie și au avut parte de o moarte nenorocită), și în cealaltă viață vor suferi, bineînțeles, veșnic.

Așadar, oricare ar fi clasa ta socială, meseria, felul de viață, nu te teme atunci când, făcându-ți treaba cu conștiința împăcată, te vei lovi de piedici, necazuri, strâmtorări, pierderi și chiar îți vei pune viața în primejdie. Răutatea n-are decât să triumfe – este un Ochi care vede toate și este o dreaptă răsplătire a fiecăruia pentru faptele sale. Această viață este scurtă, și pierderile ei tot scurte sunt, pe când cealaltă viață e nesfârșită.

A dobândi veșnica odihnă printr-o pierdere mică și de scurta vreme – ce schimb slăvit și ce atrăgătoare agonisită! Pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de slava ce ni se va descoperi (Rom. 8, 18), spune Apostolul. Iar cât privește faptul căcei ce vor să trăiască în bună credință vor fi prigoniți, aceasta e o lege a vieții de aici, în mijlocul lumii nedrepte. Şi Domnul a pătimit, și toți Apostolii, și toți Sfinții, într-o măsură sau alta.

De aceea și noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte, cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței (Evr. 12, 1-2).

Iată trăsăturile din viața Sfântului Ioan pe care trebuie să le urmăm. Să ia fiecare ce i se potrivește mai bine și să aplice în viața sa. Doar prin aceas­ta vom arăta cinstire adevărată Sfântului Înainte-Mergător, plăcută lui și lui Dumnezeu, iar pentru noi mântuitoare. Neîncetat să răsune în inima voastră acest cuvânt al lui: tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc (Mt. 3, 10). Să facem roade vrednice de pocăință, și de legămintele pe care le-am făcut, și de numele ce-l purtăm, și să ne învrednicim de bunătățile făgăduite nouă, cu harul lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat, a Căruia este slava în veci. Amin!

Sursa: theologhia.wordpress.com

Partea din fata a Capului Sf. Ioan Botezatorul

Partea din spate a Capului Sf. Ioan Botezatorul

Partea de sus a Capului Sf. Ioan Botezatorul, antebratul si palma stanga

Antebratul si palama dreapta a Sf. Ioan Botezatorul

Palma dreapta a Sf. Ioan Botezatorul de la Manastirea Dionisiu vazuta fara ferecatura din aur. Aceste moaste au fost daruite de Sfantul Voievod Neagoe Basarab în schimbul moastelor Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, care acum sunt asezate in