BISERICA ORTODOXĂ ÎL PRĂZNUIEȘTE ASTĂZI, 27 IULIE, PE SFÂNTUL PANTELIMON - DOCTORUL FĂRĂ DE ARGINȚI

Sfântul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți ai Bisericii lui Hristos.

Pomenit în data de 27 iulie, acest sfânt este adesea numit „doctor fără de arginți", arătându-se prin aceasta că el n-a umblat după averi și s-a mulțumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui și nu cerea de la nimeni să-i plătească pentru binefacerile făcute.

Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor, fiind un model de doctor, slujitor și creștin următor lui Hristos

Pantoleon, așa cum se numea inițial, era un tânăr medic dintr-o familie bogată a Imperiului Roman. Este inițiat în medicină și devine atât de priceput încât însuși împăratul se gândește să-l ia ca medic personal. Cu alte cuvinte, Pantoleon avea tot ce îți putea oferi această lume: familie înstărită și de rang înalt, educație de nivel înalt și o perspectivă de carieră năucitor de atractivă.

Se pare, însă, că în sufletul său era loc de altceva. Nu vorbim aici despre blândețe, atenție, sau alte trăsături firești care se mai găsesc (acum, din ce în ce mai rar) la oameni, și care îi fac să fie mai binevoitori sau amabili cu ceilalți.

El nu se mulțumea doar să facă un mic bine pentru ceilalți, doar să le vindece sau se le oblojească niște răni și să îi lase în durerea și suferința lor profundă. El nu se mulțumea să îi ajute pe ceilalți omenește. Nu se mulțumea cu a fi bun, el voia să fie bun până la sfârșit. Nu se mulțumea cu a face milă, el voia să facă milă până la sfârșit. Nu se mulțumea să vindece, el voia să vindece până la sfârșit.

Sesizând fondul acesta sufletesc, Sfântul Ermolae, și el cinstit ca sfânt doctor fără de arginți, îl abordează și îi arăta ca „știința medicală nu poate aduce decât slabă ușurare naturii noastre suferinde și sortită morții și că numai Hristos, singurul Doctor adevărat, a venit să ne aducă Mântuirea, fără leacuri și fără plată. Cu inima bătând de bucurie la auzul acestor cuvinte, tânărul Pantoleon începu să îl viziteze regulat pe Sfântul Ermolae și fu inițiat de el în Tainele credinței" (din Sinaxar).

Într-o zi, pe când se întorcea acasă, Pantelimon a găsit pe marginea drumului un copil mort, mușcat de o viperă. Dorind să pună la încercare spusele bătrânului preot Ermolae, el s-a rugat lui Dumnezeu ca acel copil să învie, iar vipera să moară. Spre uimirea tânărului Pantelimon, copilul a înviat. Atunci el a alergat la bătrânul Ermolae și l-a chemat să îl vadă. Ulterior a primit sfântul botez și Sfintele Taine. Pantelimon a mai tămăduit mulți alți oameni printre care și pe un orb pe care nici măcar Eufrosin nu l-a putut vindeca. Atrăgând invidia celorlalți medici, aceștia i-au spus împăratului că Pantelimon este creștin. Dorind să se convingă, împăratul l-a chemat mai întâi pe orbul vindecat care a mărturisit că el este creștin ca și cel care l-a tămăduit, iar după aceea l-a chemat pe tânărul Pantelimon. Acesta a mărturisit că este creștin și pentru a dovedi puterea lui Dumnezeu a vindecat pe un slăbănog despre care toți spuneau că nu mai are șanse de tămăduire. Cu toate acestea, Pantelimon a fost supus la mai multe suplicii, primind în cele din urmă cununa muceniciei. La fel au fost martirizați și preotul Ermolae și cei doi ucenici ai acestuia, precum și orbul vindecat.

În tradiția Bisericii, Sfântul Pantelimon a rămas cunoscut ca tămăduitor și făcător de minuni.