UNSPREZECE ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A VREDNICULUI DE POMENIRE PĂRINTE PATRIARH TEOCTIST

Astăzi, 30 iulie 2018, se împlinesc unsprezece ani de la trecerea la cele veșnice a vrednicului de pomenire Părinte Patriarh Teoctist. A fost un patriarh iubit al cărui chip luminos și a cărui personalitate nu pot fi cuprinse în cuvinte. Patriarhul Teoctist a rămas în sufletele românilor ca un om blând, un om deschis spre o diversitate a credinței și care a știut să adune în jurul lui frați în Domnul, constituind trupul Bisericii lui Hristos. Dumnezeu i-a hărăzit viața cu anii patriarhilor biblici iar slijirea în demnitatea de arhiereu timp de 57 de ani, dintre care 21 ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, ne grăiesc de la sine și definesc personalitatea celui de al V-lea patriarh al românilor.

În ziua de 7 februarie a nului 1915 a văzut lumina zilei în satul Tocileni, județul Botoșani, din părinți agricultori Dumitru și Marghioala Arăpașu, ca al zecelea fiu din cei unsprezece copii ai acestora, primind la botez numele de Toader.

Între anii 1921-1926 a urmat și absolvit școala primară din satul natal iar în 1928, la Duminica Tomei a intrat ca frate la Schitul Sihăstria, apoi în Mănăstirea Vorona din Județul Botoșani și la Mănăstirea Neamț în anul 1931. A absolvit Seminarul Monahal din Mănăstirea Cernica în anul 1940. A fost tuns în monahism la Bistrița, județul Neamț, sub numele de Teoctist în data de 6 august 1935 și hirotonit ierodiacon pe seama acesteia în anul 1937, la 4 ianuarie.

În 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din București, obținând licența în 1945; paralel a îndeplinit diferite funcții în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor și de diacon la Patriarhie. La 1 martie 1945 a fost transferat la Centrul eparhial Iași, fiind hirotonit ieromonah în data de 25 martie 1945 și hirotesit arhimandrit în 1946. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie din Iași în perioada 1945-1947, fiind preot slujitor, apoi mare eclesiarh la Catedrala mitropolitană din Iași și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1946-1948). De asemenea, între anii 1948-1950 a îndeplinit funcția de vicar al aceleiași Arhiepiscopii.

La 28 februarie 1950 a fost ales, iar la 5 martie 1950 hirotonit episcop-vicar patriarhal cu titlul „Botoșăneanul"; în această calitate a fost secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din București în perioada 1950-1954 și a condus diferite sectoare din cadrul Administrației Patriarhale. La 28 iulie 1962 a fost ales, iar la 16 septembrie înscăunat Episcop la Arad, unde a păstorit 10 ani (între decembrie 1969 - decembrie 1970, locțiitor de Episcop la Oradea). La 28 ianuarie 1973 a fost ales Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, iar la 25 februarie 1973 a fost înscăunat.

Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei a fost ales la 25 septembrie 1977, iar la 9 octombrie 1977 a fost înscăunat. Începând cu anul 1980, luna iulie, până în ianuarie 1982, a fost locțiitor de Mitropolit al Ardealului.

După moartea Patriarhului Iustin, la 31 iulie 1986, a devenit locțiitor de Patriarh, la 9 noiembrie 1986 a fost ales, iar la 16 noiembrie 1986 întronizat ca Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la moarte.

În cei 62 de ani de slujire a Bisericii strămoșești, Patriarhul Teoctist a desfășurat de la intrarea sa pe porțile mănăstirii și până la trecerea sa la cele veșnice o activitate extraordinară pastorală, misionară și culturală. A promovat învățământul religios, înființând noi seminarii teologice, între aceste numărându-se și Seminarul Teologic din Giurgiu.

În luna octombrie a anului 1996, Sfantul Sinod aproba, la îndemnul Părintelui Patriarh Teoctist, înființarea Seminarului Teologic „Sfantul Ioan Valahul". Prezent la festivitățile prilejuite de deschiderea oficială a acestei școli teologice, Patriarhul Teoctist le ura tinerilor și profesorilor ca „Bunul Dumnezeu să binecuvinteze anul școlar, iar Lumina lui Hristos să pătrundă în sufletele vlăstarelor noastre".

Începând cu anul școlar 2008–2009, la propunerea Preasfințitului Părinte Ambrozie, Seminarul Teologic din Giurgiu poartă numele celui de al V-lea Patriarh, cel care a contribuit în mod decisiv la înființarea lui.

Orașul Giurgiu a fost profund legat de persoana și activitatea Părintelui Patriarh Teoctist prin dragostea pe care a arătat-o permanent acestui ținut încărcat de istorie. Pe 23 aprilie 1993, la prima sărbatoare a orașului a fost cel care a pus sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe vechea urbe de pe malurile Dunarii.

Între așezările cu veche tradiție monahală care au fost reactivate în vremea păstoririi sale s-a numărat și Mănăstirea Comana din județul Giurgiu. Astfel, începând cu anul 1992, ctitoria domnitorului Vlad Țepeș redevine mănăstire de călugări cu viață monahală de obște, după ce o lungă perioadă fusese biserică de parohie de asemenea, Mănăstirea Delta Neajlovului a fost înființată în vremea păstoririi Părintelui Patriarh Teoctist care a săvârșit slujba de sfințire a bisericii mănăstirii în ziua de 2 mai, 2004. În ziua de 21 ianuarie 2000, în cadrul întrunirii anuale a Adunării Arhiepiscopiei Bucureștilor, Patriarhul Teoctist propunea înființarea unei noi episcopii cu sediul la Giurgiu, aprobată ulterior de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Pe 29 decembrie 2005, se constituia Adunarea Eparhială a Episcopiei Giurgiului, prezidată de Părintele Patriarh Teoctist Părintele Patriarh Teoctist, la finalul căreia însemna în Sfânta Evanghelie din Catedrala Episcopală: „Ajută, Doamne, gândurilor și inimilor noastre!".

La scurtă vreme, în data de 5 februarie 2006, Colegiul Electoral Bisericesc a ales primul Episcop al Giurgiului, în persoana Preasfințitului Părinte Ambrozie Sinaitul – Episcop Vicar Patriarhal și validat a doua zi, pe 6 februarie 2006. Toate aceste strădanii aveau să se împlinească odată cu întronizarea Preasfințitului Părinte Episcop Ambrozie de catre Părintele Patriarh Teoctist, înconjurat de membrii ai Sfântului Sinod, în prezența reprezentanților Presedinției și ai Guvernului României dar și de oficialitățile orașului. Astfel, erau încununate eforturile de a vedea pe credincioșii străvechiului ținut al Vlașcăi păstoriți de un vrednic păstor.

Astăzi, după unsprezece ani de la tracerea în veșnicie a vrednicului de pomenire Părinte Patriarh Teoctist ne vin în minte cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL care a evidențiat, într-un mod deosebit, principalele trăsături duhovniceși ale celui de-al V-lea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române: „un martor și un mărturisitor al Crucii și Învierii în viața Bisericii și a poporului român, un păstor harnic și un luptător înțelept, o lumină pentru lucrarea misioanară a Bisericii".

Părintele Patriarh Teoctist in mijlocul ierarhilor participanți la întronizarea Preasfințitului Părinte Ambrozie în demnitatea de Episcop al Giurgiului

Mănăstirea Comana reactivată în anul 1992 de vrednicul de pomenire Părinte Patriarh Teoctist

Biserica de lemn a Mănăstirii Delta Neajlovului

Patriarhul Teoctist lbinecuvântaând credincioșii prezenți la momentul sfințirii bisericii Mănăstirii Delta Neajlovului