BISERICA ORTODOXĂ ÎL SĂRBĂTOREŞTE PE SFÂNTUL PROOROC ZAHARIA, TATĂL SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

Preot al lui Dumnezeu la Templul din Ierusalim, învățător al Legii Vechi, trăind în viață curată și păzind poruncile dumnezeiești, Sfântul Prooroc Zaharia a fost ales, în sfatul cel veșnic al Treimii, să fie tatăl Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul lui Hristos. Pentru această vrednicie, Biserica a rânduit pomenirea lui, în fiecare an, la 5 septembrie.

Sfântul Prooroc Zaharia a fost preot în Ierusalim, pe vremea împărăției lui Irod. El făcea parte din neamul lui Abia, a opta ceată preoțească a poporului evreu. Este bine de știut că împăratul David, văzând că seminția lui Aaron - singura familie pe care Moise o rânduise să slujească la Templu - crescuse așa de mult, încât preoții nu puteau ține slujbele împreună, a hotărât să o împartă în douăzeci și patru de cete. Astfel împărțite, cetele preoțești erau rânduite să slujească la Templu câte o săptămână fiecare, prin tragere la sorți; cetei lui Abia i-a revenit a opta săptămână. Această tradiție s-a păstrat până la dărâmarea Tempului din Ierusalim. Așadar, născut din familia lui Abia, Zaharia făcea parte din ceata a opta, fiind Mare Preot al acesteia.

Ucis împreună cu cei 14.000 de prunci

În Evanghelia după Matei se găsesc următoarele cuvinte ale Mântuitorului adresate fariseilor: „Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepților răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ați ucis între templu și altar" (Matei 23, 35).

Scriitorul bisericesc Origen (secolul al III-lea) susține că, în acest pasaj biblic, Zaharia este aceeași persoană cu tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, în contradicție cu alți interpreți, care spuneau că ar fi vorba de un alt Zaharia. Opinia lui Origen este, însă, susținută și completată de câteva scrieri apocrife (necanonice), lucrări ce ne oferă singurele informații despre moartea Sfântului Prooroc Zaharia. Astfel, se spune că Sfântul Zaharia a fost omorât la porunca împăratului Irod. Acesta și-a trimis soldații ca să omoare toți pruncii, în vârstă de doi ani și mai jos, în speranța de a-l ucide și pe Mesia, de a cărui naștere a fost vestit de către magi. Ştiind de nașterea minunată a lui Ioan și crezând că însuși Ioan ar putea fi Mesia, a poruncit soldaților să îl caute și să îl omoare. Între timp, însă, Elisabeta l-a luat pe Ioan și a fugit, ascunzându-se în munți, de cealaltă parte a Iordanului. Negăsind pruncul, soldații au fost trimiși la proorocul Zaharia, pentru a le spune unde este ascunzătoarea. Cum nu au primit niciun răspuns, Sfântul Prooroc Zaharia a fost pe loc omorât cu sabia, în ziua în care fusese rânduit să slujească la Templul din Ierusalim.

Sângele lui s-a scurs „între altar și templu", așa cum amintește și Sfântul Evanghelist Matei. Moaștele lui se găsesc în Ierusalim, la Yad-Avshalom, alături ce cele ale lui Simeon cel Bătrân, după cum arată o inscripție datând din secolul al IV-lea, descoperită în anul 2003.

Zaharia și Elisabeta, model de părinți

Curăția vieții, slujirea lui Dumnezeu și urmarea voii Lui le conturează Sfântului Prooroc Zaharia și Sfintei Elisabeta un portret de părinți model. Stăruința lor în rugăciunea de a naște prunci și răspunsul binecuvântat al lui Dumnezeu îi face exemplu de urmat al tuturor familiilor.

Jertfelnicia lor și moartea mucenicească pentru copil, în numele lui Hristos, reprezintă modelul oricărui părinte bineplăcut înaintea lui Dumnezeu, iar rodul lor binecuvântat, Sfântul Ioan Botezătorul, este mărturia cea mai puternică a sfințeniei acestei familii.

Se adeverește, astfel, cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sfinte sunt" (Romani 11, 16).