În limba ebraică, numele Profetului Daniel înseamnă ,,Domnul este Judecătorul meu'' sau ,,Domnul judecă''. Fericitul Proroc Daniel, mlădiță din casa lui David, provenea din seminția lui Iuda [2]. Josephus susține că descindea din Sedechia [3]. Sfântul Epifanie (cca 315-403), episcopul Salaminei, ne spune că tatăl său se chema Saban [4] și că s-a născut în Bethoron, nu departe de Ierusalim [5]. Pe când era încă un copil, a fost luat în Iudeea și dus rob în Babilon.

În anul al treilea al domniei în Iuda a regelui Ioiachim (609-598), Nabucodonosor, regele Babilonului, s-a ridicat cu oștire multă împotriva Ierusalimului și l-a împresurat [cf.Daniel 1:1; II Regi 24:1] [6]. Iar când a fost de a cucerit sfânta cetate a Ierusalimului, el a pus mâna nu doar pe odoarele Templului, pe sfintele vase, ci a luat și pe unii dintre fiii lui Israel, mai cu seamă pe aceia care erau din os domnesc și din familii alese. A poruncit Nabucodonosor lui Așpenaz, cel mai mare peste famenii săi, să ducă mai cu seamă tineri dintre fiii lui Israel fără nici un cusur trupesc, frumoși la chip și iscusiți în toată înțelepciunea, cunoscători a toată știința, cu adâncă putere de pătrundere și plini de râvnă, ca să slujească în palatul regelui, ca să-i învețe pe ei scrisul și limba chaldeilor [Daniel 1:4].

Daniel și cei trei prieteni ai săi din Ierusalim – frații Anania, Misail și Azaria – s-au numărat printre tinerii luați în robie. Aceștia purtau nume evreiești, care înseamnă: Anania – ,,Domnul este milostiv''; Misail – ,,Cine este asemenea lui Dumnezeu?'' și Azaria – ,,Domnul ajută''. Tinerii aceștia erau de neam regesc, din seminția lui Iezechia, iar mama lor se numea Caligona. Mai-marele famenilor le-a dat nume babiloniene. Astfel, Daniel s-a numit Belșațar, Anania s-a numit Şadrac, Misail s-a numit Meșac, iar Azaria s-a numit Abed-Nego [cf. Daniel 1:7].

Sfântul Ioan Gură de Aur (cca 347-407) scrie că ,,au fost ei prinși și închiși în curtea palatului ca într-o închisoare […], iar șederea lor acolo au privit-o ei ca pe o povară încă și mai mare, adăugată peste apăsarea robiei în care se aflau. Căci, de ar fi putut afla adăpost în afara curții palatului, într-o casă oarecare, s-ar fi bucurat de o oarecare libertate. Dar, pentru ei, strălucirile și bogățiile palatului nu erau nimic mai mult decât închisoarea […] unde se vedeau supuși la osteneli dintre cele mai supărătoare. Împăratul le poruncise să vină la masa lui – plină de toate bogățiile și de toată păgâneasca necurăție – , lucru care lor, prin Lege, le era cu desăvârșire oprit și le era mai cumplit decât moartea. Erau singuri, asemenea unor miei pierduți în mijlocul lupilor. Au avut de ales între a se lăsa mistuiți de foamete sau a fi executați și între a gusta din cărnurile oprite. Ce au făcut tinerii aceștia, așa părăsiți cum se aflau ei atunci – captivi, străini, robi la cheremul celor ce le porunceau să facă astfel de lucruri? S-au folosit de fiecare lucru, au valorificat orice prilej, cât de mic, spre evitarea păcatului, cu toate că se știau lăsați cu totul de izbeliște.'' [7]

Daniel și-a pus în gând să nu se spurce cu bucatele și vinul regelui și a cerut voie căpeteniei famenilor să nu se pângărească. Şi Dumnezeu i-a dat să afle înaintea căpeteniei famenilor bunăvoință și îndurare [Daniel 1:8-9]. ,,Drept pentru care, continuă Sfântul Ioan Gură de Aur. S-a dus la mai-marele eunucilor, care avea putere, și l-au convins cu argumentele lor.'' [8]

Şi a grăit Daniel către supraveghetorul pe care căpetenia famenilor îl pusese peste Daniel, Anania, Misail și Azaria: ,,Încearcă o dată cu servii tăi timp de zece zile și dă-ne să mâncăm bucate din zarzavaturi și să bem apă! Apoi să te uiți la chipurile noastre și la chipul tinerilor care mănâncă din bucatele regelui și cum ți se va părea, așa fă cu supușii tăi! [Daniel 1:11-13]

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: ,,L-au convins să le facă această favoare. Şi, de vreme ce ei înșiși s-au folosit de tot ce le stătea în puteri, Domnul Dumnezeu li S-a alăturat El Însuși și încă și mai multă putere le-a dăruit.'' [9]

Astfel, pentru temeinica lor așezare în credință, au fost binecuvântați de Dumnezeu. Chiar dacă de aici înainte s-au hrănit numai cu legume și cu apă, înfățișarea lor s-a vădit a fi mai frumoasă decât a celorlalți tineri, care mâncau cu precădere carne. Daniel s-a înfrânat de la toată mâncarea cea gustoasă și și-a uscat trupul. Dar a dobândit trecere înaintea Celui Preaînalt și, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, și-a păstrat frumusețea. Profetul este reprezentat de obicei în icoane tânăr și fără barbă, în costum de curte persan. Chiar dacă pare slăbit de post, are o constituție puternică și bine proporționată. Are părul tăiat mai jos de urechi. Înfățișarea îi este sobră, deschisă, reflexivă, sugerând un bărbat înzestrat cu stăpânire de sine și disciplină. Era animat de principii morale înalte. Nu era om al echivocului sau dispus la compromisuri față de adevăr, înaintea puternicilor acestei lumi. El reprezintă un model de înțelepciune și pildă vie de om drept, persecutat de alți semeni de-ai lui, dar liber înaintea lui Dumnezeu.

Cât despre viziunile sale, Sfântul Hipolit (cca 170-cca 236) scrie: ,,Nu se îngrijea de nimic alta decât numai să cunoască fără greșeală cele ce vor veni, pentru ca să-i poată învăța și pe alții cu privire la acestea.'' [10] Sfântul Ioan Gură de Aur remarcă: ,,Daniel a avut nenumărate prilejuri de a se lăsa înfrânt […], însă el nu a voit să-și piardă comoara cea de mare preț sau să o risipească […], drept pentru care era tratat cu respect pentru înțelepciunea lui; căci era și o vorbă care circula pe vremea aceea: tu îți închipui că ești mai înțelept decât Daniel [Iezechiel 28:3].'' [11]

Daniel a fost într-adevăr un bărbat foarte înțelept, despre care iudeii credeau că ar fi eunuc. Origen și Fericitul Ieronim sunt primii care citează această tradiție, prezentă însă și în scrierile lui Theodoret. De bună seamă că avea știre de faptul că Origen prezentase deja aceasta. El afirmă: ,,Este de prisos să mai vorbim despre Daniel, de vreme ce evreii până în ziua de azi susțin că atât el, cât și cei trei tineri erau fameni; ei cred aceasta bazându-se pe cuvântul Domnului care a fost prin Prorocul Isaia, către regele Iezechia: Şi din feciorii care vor ieși din tine și îi vei naște vor lua. Şi vor fi eunuci la curtea regelui din Babilon [Isaia 39:7] […] Iar evreii aceasta susțin, cum că Daniel și cei trei tineri erau de os domnesc [cf. Daniel 1:3], iar de vreme ce Scriptura prevestește că vor fi eunuci de neam regesc, atunci tinerii aceștia au fost aleși și făcuți eunuci.'' [12]

În iconografie aflăm reprezentate și scene din viața profetului: este arătat luând atitudine în apărarea nevinovăției dreptei Suzana; este reprezentat stând în picioare în mijlocul leilor; sau împreună cu Prorocul Avacum, care este înfățișat mai la o parte, purtat de păr de către un înger al Domnului și aducând mâncare pentru Daniel. Profetul Avacum îi aduce pâine, pe care Sfântul Hipolit și alții o interpretează ca pe o prefigurare euharistică. În unele ediții ale Psaltirii este cuprinsă și viziunea profetului cu muntele cel mare [cf. Daniel 2:34-35].

Fericitul Ieronim (cca 342-420) și nu numai el singur arată că, în Vechiul Testament, Cartea Prorocului Daniel pe care o citim noi ar fi de fapt o traducere a lui Theodotion. Dar, după Nikifor Theotoke, care în sprijinul afirmației sale aduce numeroase dovezi, cartea este totuși opera Celor Şaptezeci, și nu a acestui susținător al lui Marcion, pe numele lui Theodotion[13].

[1] Minei, 17 decembrie, Sf. Proroc Daniel și sfinții trei tineri Anania, Azaria și Misail, Tropar, glasul al 2-lea.

[2]Fer.Ieronim susține că, în versiunea grecească a Septuagintei, Cartea Profetului Daniel nu este citită în Sfânta Biserică a Domnului și Mântuitorului nostru. Aici se folosește versiunea lui Theodotion: ,,Atrag atenția asupra faptului că Daniel nu este de găsit printre proroci în evreiește, ci printre scriitori.''Mai departe, el scrie: ,,Cum de s-a putut ajunge aici, eu unul nu pot să spun. Poate pentru că limba folosită este cea a chaldeilor, care diferă de vorbirea noastră, iar Cei Şaptezeci nu au voit să urmeze acestei abateri, în traducerea lor; sau poate pentru că scrierea a fost publicată în numele Celor Şaptezeci de către cineva care nu era cunoscător al limbii chaldeilor sau poate din vreo altă pricină, nu știu; dar un lucru pot să spun – că diferă mult de original.'' Cf. Sf. Ieronim, Letters and Select Works, Prefaces, în ed.cit., p.p. 492-493.

[3] Ant. X.X.1 260 [Pentru versiunea ]n lb.rom.,veyi Flavius Josephus, Antichități iudaice, vol.I, X.X.1, trad.Ion Acsan, ed.Hasefer, Bucure;ti, 1999, pp.582-583 (n.tr.)].

[4] Adv.Haeres., 55:3.

[5] Pseudo-Epiphanios, De Vita proph.,X.

[6] Cca 605 î.Hr.

[7] Sf. Ioan Gură de Aur, None Can Hurt Him Who Does Not Injure Himself, 1, în Nicene…, vol.IX, trad.pr. W.R.W. Stephens, Wm.B.Eerdmans Pub. Co.,Grand Rapids,MI,1975, pp.281-282.

[8] Idem, Ibidem p.282.

[9] Ibidem.

[10] Sf.Hipolit, The Extant Works and Fragments of Hippolytus : Fragments from the Commentaries, în ed.cit., pp.180-182.

[11] Sf. Ioan Gură de Aur, Homilies on the Gospel of St. John and the Epistle to the Hebrews, XXVI, în ed.cit., p.485.

[12] Împotriva lui Jovian.

[13] The Great Synaxaristes of the Orthodox Church, vol.XII, ed.cit., p.478.

Sursa: ,,Viețile Sfinților Proroci'', Editura Cartea Ortodoxă București, 2010, pag.449-453.