SFÂNTA TEODORA DE LA SIHLA ESTE SĂRBĂTORITĂ ASTĂZI ÎN BISERICA ORTODOXĂ

Sfânta Teodora de la Sihla s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători – Neamț, din binecredincioși părinți.

A fost căsătorită, împotriva voinței ei, cu un tânăr evlavios, dar neavând copii și sufletul Teodorei arzând de dorința unei vieți închinate numai Lui Dumnezeu, a îmbrățișat cinul monahal la schitul Vărzărești – Focșani și soțul ei, la schitul Poiana Mărului. Năvălind turcii în părțile Buzăului, au dat foc schitului, iar Cuvioasa s-a retras în munți, împreună cu stareța ei și după moartea acesteia, având o descoperire dumnezeiască, s-a întors în pădurile neumblate din jurul schitului Sihăstria și anume în pustie, în părțile schitului Sihla.

Acolo, Cuvioasa s-a nevoit bărbătește, vreme de mulți ani, în post și rugăciune, în lacrimi și mii de metanii, uitată de lume, îndurând multe ispite și năluciri de la diavoli, foame, lipsuri, gânduri și mai ales frigul aspru al iernii, iar cuviosul Pavel, duhovnicul ei o împărtășea cu sfintele daruri și îi ducea cele de trebuință, din când în când. După moartea acestuia, a rămas cu totul singură, căci nimeni nu știa locul și aspra ei nevoință. I se rupseseră hainele, iar în loc de hrană, mânca măcriș, fructe de pădure și alune. În această școală a liniștii și rugăciunii, Cuvioasa a dobândit darul rugăciunii de foc, care se lucrează în inimă, darul lacrimilor, al răbdării și al negrăitei iubiri de Dumnezeu.

Ajungând aproape de sfârșitul vieții pământești, se ruga cu lacrimi să-i fie rânduit un preot ca s-o învrednicească de Preasfintele Taine. Cu rânduială de sus, egumenul Sihăstriei a observat cum păsările duceau fărâmituri în pustie și a trimis doi frați să vadă unde se duc. Aceștia, călăuziți de mâna Lui Dumnezeu, au ajuns noaptea aproape de peștera Sfintei Teodora și au văzut-o cum se ruga, înconjurată de văpaie de foc ceresc. Înfricoșându-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o haină să se acopere și le-a poruncit să aducă un duhovnic. Primind Sfintele Taine, și-a încredințat sufletul în mâinile Domnului și a fost înmormântată în peștera în care a viețuit.

După 1830, când domnitorul moldovean Mihail Sturza a reînoit schitul Sihla, a așezat moaștele ei în raclă de preț și le-a depus în biserica schitului; le-a strămutat apoi, la biserica din satul Miclăușeni, iar acum Sfintele moaște sunt la Mănăstirea Pecersca din Kiev și așezate în raclă de mare preț, pe care scrie „Sfânta Teodora din Carpați".

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o, trecând-o oficial în rândul sfinților, cu zi de prăznuire la 7 august.