SFÂNTUL MUCENIC TRIFON ȘI SFINTELE MUCENIȚE PERPETUA ȘI FELICITAS SUNT POMENIȚI ASTĂZI, 1 FEBRUARIE, DE BISERICA ORTODOXĂ

1. Sfântul Trifon s-a născut în cetatea Lampsac, din ținutul Frigiei (Asia Mică), și a trăit pe vremea împăraților Gordian al III-lea (238-244), Filip Arabul (244-248) și Deciu (249-251).

A cunoscut încă din copilărie credința creștină și, fiind sărac, păștea gâștele spre a-și duce traiul. Pentru smerenia și curăția lui a primit darul vindecării bolilor și al izgonirii demonilor. De aceea a fost chemat la Roma, de împăratul Gordian, spre a vindeca pe fiica acestuia, cuprinsă de duh necurat. Deci, izgonind demonul, Sfântul Trifon a adus pe mulți la Hristos, apoi s-a întors în satul său. Iar când Deciu a ajuns împărat, a pornit prigoană împotriva creștinilor și a fost prins și Sfântul Trifon. Fiind dus la Niceea, a fost aruncat în temniță la porunca dregătorului Acvilin, mai-marele Bitiniei. Deci, fiind chemat să jertfească zeilor, el a mărturisit numele lui Hristos și a fost chinuit în multe feluri: a fost tras pe roată, a fost purtat desculț prin cetate, pe vreme de iarnă, prin zăpadă, până i-au degerat picioarele; a fost legat de cai, i s-au bătut cuie în picioare și a fost ars pe coaste cu făclii și trupul i-a fost sfâșiat cu gheare de fier. Şi, îndurând toate acestea, Sfântul nu înceta a grăi, îndemnând pe ceilalți creștini să nu se depărteze de la Hristos, socotindu-se fericit că a suferit pentru El.

Rămânând neschimbat în hotărârea sa, a fost osândit la tăierea capului dar, nemaiapucând împlinirea poruncii, și-a dat sufletul lui Dumnezeu în ziua de 1 februarie, în anul 250.

Sfântul Trifon este cunoscut ca ocrotitor al grădinarilor și alungător al insectelor dăunătoare, fiind numărat și între Sfinții doctori fără de arginți.

Există tradiția ca în ziua pomenirii sale să se săvârșească în biserici sau la casele credincioșilor Aghiasma mică, însoțită de rugăciunile din Molitfelnic atribuite Sfântului Trifon, destinate alungării dăunătorilor din vii, grădini și țarine.

Capul Sfântului se află la Mănăstirea Xenofont din Muntele Athos, iar părți din moaștele sale se găsesc și la București, la Paraclisul Palatului Patriarhal, la parohiile Cărămidarii de Jos și Sfântul Vasile, la biserica Sfântul Sava din Iași, precum și la alte locașuri din țara noastră. În Episcopia Giurgiului avem păriticele din Sfintele sale Moaște la Parohia Bolintin Vale I.

2. Sfintele Mucenițe Perpetua și Felicitas – Sfânta Muceniță Perpetua era originară din Cartagena. În momentul arestării, provocată de edictul împăratului, Perpetua era catehumenă, ca și tinerii Saturninus, Secundulus, sclavul Revocatus, Saturus și Felicitas, slujitoarea muceniței Perpetua. Cei șase creștini au fost întemnițați în Cartagina, în condiții foarte grele. Situația le-a fost ușurată, ca urmare a intervenției cu bani pe lângă conducerea închisorii, de către diaconii Tertius și Pomponius. Tinerei Perpetua i s-a părut închisoarea „un palat", când a fost lăsată să-și alăpteze copilul. Însă dragostea și credința puternică în Iisus Hristos au fost mai presus decât dragostea de mamă, de părinți, care tot încercau să o înduplece să renunțe la creștinism și să scape de chinul carcerei. Nu a trecut mult, și cei șase creștini au fost duși în forul din Cartagina, la judecată. Aici, i-a așteptat procuratorul Hilarianus, cel care le-a dat pedeapsa capitală, din cauza refuzului categoric exprimat de prizonieri, de a renunța la credința creștină. Astfel, ziua de naștere a cezarului (Geta, fiul împăratului Septimiu Sever), care corespunde datei de 7 martie anul 203, avea să pecetluiască viața celor șase, curmată în arenă, de fiarele sălbatice. În tot acest timp, Felicitas aștepta dintr-un moment într-altul să devină mamă. La fel ca și stăpâna sa, aceasta era nebună după Hristos. Ea se ruga lui Dumnezeu să i se nască cât mai curând pruncul, pentru a fi alături de prietenii ei de martiriu (justiția romană interzicea ca o femeie însărcinată să fie executată). Rugăciunile i-au fost ascultate. Copilul s-a născut la opt luni, cu două zile înainte de tortura finală. Felicitas a suferit mult în timpul nașterii fetiței sale, pe care a lăsat-o în grija unei surori creștine. A doua zi, cele două femei și cei trei tineri au fost duși în amfiteatrul din Cartagina, care a devenit neîncăpător. Cele două femei au fost rănite grav în arenă de către animalele sălbatice, iar în aceeași zi ele au primit cununa muceniciei prin sabie.