SFÂNTUL LUCA, ARHIEPISCOPUL CRIMEEI ŞI SIMFEROPOLULUI SĂRBĂTORIT ÎN BISERICA ORTODOXĂ

Astăzi, 11 iunie, Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei și Simferopolului, om de știință valoros și vestit, profesor de chirurgie, apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale, dar și un mare propovăduitor și pătimitor pentru dreapta credință în vremea stăpânirii bolșevice din Rusia.

Sfântul Ierarh Luca s-a născut în familia lui Felix Voino-Iasenețki, în Kesț, Crimeea răsăriteană, pe 27 aprilie 1877, și a primit din botez numele Valentin. Credința sa a fost înrâurită de apropierea Lavrei Peșterilor (familia se mutase în Kiev), precum și de o Sfântă Scriptură, primită cu prilejul absolvirii liceului. Avea un mare talent artistic, precum și dorința de a și-l cultiva, însă asupra acestuia a predominat dorința sa de a-i ajuta pe țăranii săraci din jur, așa că s-a înscris la cursurile școlii medicale din Kiev, pe care a absolvit-o în 1903.

În 1904, războiul ruso-japonez l-a adus pe Valentin în Orientul Îndepărtat ca și chirurg. Acolo își va întâlni viitoarea soție, Anna Vasilievna Lanskaia. S-au căsătorit și au avut patru copii. În acest răstimp, Valentin s-a specializat în operațiile chirurgicale oftalmologice, împreună cu anestezia locală și tratarea infecțiilor piogenice (care au devenit mai târziu pentru el un subiect de studiu). Valentin avea și o credință uriașă pentru acele vremuri grele – familia sa găzduia lunar o maică de la mănăstirea Fiodorovski, și mergea regulat la biserică. El refuza să opereze fără să se roage mai înainte în fața unei icoane a Maicii Domnului din sala de operație, și apoi să-l însemneze pe pacient cu iodină, în semnul crucii. La un moment dat, oficialitățile comuniste au dat jos icoana; atunci, Valentin a refuzat să mai opereze până ce icoana nu va fi așezată la locul ei. După puțină vreme, soția unui oficial al Partidului a avut nevoie de operație, și l-a cerut în mod anume pe Valentin. El însă s-a ținut neclintit de hotărârea sa. Atunci, autoritățile s-a supus cererii sale, au așezat la loc icoana, iar el a intrat în sala de operație.

Soția lui Valentin s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a murit prematur. Deși Valentin și-a plâns mult soția, a izbutit totuși să vadă mâna Domnului ce-l călăuzea chiar și-n aceste clipe grele – Dumnezeu i-a trimis o infirmieră care să-l ajute cu creșterea copiilor, și l-a chemat la preoție. Făcând ascultare de Arhiepiscopul Innochentie, Valentin a răspuns degrabă acestei dumnezeiești chemări, fiind hirotonit diacon pe 26 ianuarie și preot pe 2 februarie 1921. Apoi, fiindcă în acele vremuri de prigoană Biserica ducea lipsă de păstori, părintele Valentin s-a supus chemării norodului și a intrat în monahism (a luat numele Luca, dupăSfântul Evanghelist pe care-l urma în lucrarea apostolească și de tămăduitor al trupurilor și sufletelor), fiind hirotonit episcop.

Era o perioadă foarte grea pentru Biserica Rusă, care era atacată și de-a dreapta, de zeloți și fanatici, precum și de-a stânga, de guvernarea atee și „biserica vie" pe care o odrăslise. Din pricina mărturisirii credinței sale, în ciuda uriașelor sale realizări medicale și științifice, Sfântul Luca a fost aruncat în temnițe, chinuit și surghiunit vreme de 11 ani, prin Siberia și alte locuri cumplite.

Virtuțile, luptele și realizările Sfântului Luca sunt copleșitoare. Acest arhiereu plin de har a izbutit să redeschidă multe biserici închise de comuniști, a dat naștere unor lucrări teologice de mare profunzime, i-a întărit pe credincioși și a adus pe mulți alții la Ortodoxie. Pe lângă toate acestea, dragostea, iscusința și dăruirea sa pentru pacienți au salvat mii de vieți (îndeosebi ale soldaților răniți în război), iar tehnicile sale medicale au câștigat multe premiiștiințifice, fiind prețuite de colegii săi chirurgi decenii la rând. După o viață de realizări medicale și lupte duhovnicești în mărturisirea dreptei credințe, Sfântul Luca a trecut la Domnul pe când se afla în scaunul de Arhiepiscop al Simferopolului, pe 11 iunie 1961.

Uimitoarele virtuți ale Sfântului Luca, precum și nemărginita sa dragoste pentru Domnul și aproapele au întărit din preaplin turma credincioșilor în acele vremuri grele, ale statului ateu. După moartea sa, Partidul Comunist s-a folosit de propagandă și de intimidare pentru a zădărnici izbânzile sfântului arhiepiscop, dar dragostea și dăruirea copleșitoare ale credincioșilor au năruit aceste uneltiri. Deși s-a vrut ca procesiunea de îngropare să țină doar câteva minute, fără cinstiri și cântări bisericești, ea s-a sfârșit după ore bune, căci credincioșii s-au așezat în jurul dricului și l-au împiedicat să gonească spre cimitir. Un stol uriaș de porumbei a urmat în chip minunat cortegiul, de la biserică până la cimitir.

Pe 17 martie 1996, osemintele Sfântului Luca au fost dezgropate, în prezența a aproape 40.000 de oameni. Moaștele sale răspândeau o mireasmă negrăită, iar inima sa rămăsese nestricată, ca o mărturie a marii iubiri pe care a avut-o pentru Hristos și aproapele său. După trei zile, pe 20 martie, moaștele sale au fost mutate în Biserica Sfintei Treimi. În noiembrie 1995, Biserica Ucraineană l-a canonizat ca sfânt, hotărâre încuviințată de întreg sinodul Patriarhiei Ruse la 25 mai 1996. Semnele sfințeniei sale s-au arătat și prin darul facerii de minuni, cu care Dumnezeu l-a proslăvit pe sfântul Său.

Sursa: www.familiaortodoxa.ro

Recunoașterea canonizării Sfântului Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeii, în Biserica noastră a fost făcută de Sfântul Sinod, în septembrie 2012.

În Episcopia Giurgiului, fragmente din cinstitele moaște ale acestui sfânt vindecător de boli se află în capela Spitalului Orășenesc din Bolintin –Deal. Cinstitele odoare au fost dăruite de Preasfințitul Părinte Episcop Ambrozie cu prilejul sfințirii sfântului locaș în ziua de 9 noiembrie a anului 2012.

Arhiepiscopul Luca al Crimeei și Simferopolului

Aspecte din timpul slujbei de sfințire a Capelei Spitalului Orășenesc din Bolintin Deal