SFÂNTUL IERARH GRIGORIE DASCĂLUL - ARHIEREU CUVIOS ŞI CĂRTURAR LUMINAT

Întâistătătorul Ungrovlahiei, luminătorul ales al Bucureștilor, ocrotitorul cel mare al Cernicăi și Căldărușanilor și dreptarul desăvârșit al vieții creștinilor, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, se arată și astăzi ca un pom răsădit în pământul românesc, udat de apele Duhului Sfânt. Grabnic ajutător al poporului binecredincios, ierarhul lui Hristos Grigorie, prăznuit astăzi, se bucură de cinstirea românilor, care anual vin în pelerinaj la Mănăstirea Căldărușani, unde se odihnesc sfintele sale moaște.

Secolul al XIX‑lea a fost marcat de numeroase conflicte militare și diplomatice, care au fost urmate de tratate de pace și de convenții, cu un puternic impact asupra vieții sociale, economice, culturale și bisericești din cele două principate române: Țara Românească și Moldova.

La nivelul organizării vieții bisericești, ingerințele puterii de stat s‑au făcut simțite tot mai adânc. Din aceste motive și viața monahală a avut de suferit, însă datorită unor personalități bisericești de excepție, precum Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul al Țării Românești (1823‑1834), „spiritualitatea paisiană a putut fi imprimată și în prima jumătate a secolului al XIX‑lea în organizarea monahismului, la nivelul trăirii isihaste și în literatura bisericească, chiar dacă, în timp, nivelul duhovnicesc și cultural al vieții monahale scăzuse în multe mănăstiri" („Monahismul Ortodox Românesc - istorie, contribuții și repertorizare", vol. I, Istoria monahismului ortodox românesc de la începuturi până în prezent, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2014, p. 608). Adesea, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul făcea referire la Sfântul Paisie Velicikovski (1722‑1794) atunci când dorea să întărească și să aducă îmbunătățiri în viața monahală.

Alegerea ca Mitropolit al Ungrovlahiei

Sfântul Grigorie s‑a născut în anul 1765, în București, și a intrat în monahism la Mănăstirea Neamț, sub îndrumarea duhovnicească a Sfântului Paisie Velicikovski.

În anul 1823, la 4 ianuarie, pe când era numai ierodiacon, vrednicul nevoitor a fost hirotonit episcop, fiind așezat în cinstea de Mitropolit al Țării Românești, în locul Mitropolitului Dionisie Lupu. La 11 ianuarie, domnitorul Grigorie D. Ghica, înmânând Mitropolitului Grigorie cârja de Mitropolit al Ungrovlahiei, i‑a spus că ea se dă „nici celui care a alergat, nici celui ce s‑a rugat, ci celui care a binevoit Dumnezeu" (pr. Niculae M. Popescu, „Viața și faptele părintelui Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești", ș1765‑ †22 iunie 1834ț, în BOR, an LII ș1934ț, nr. 5‑6, mai‑iunie, pp. 289‑305, apud pr. prof. Ioan I. Rămureanu, „De la 1800 până la recunoașterea autocefaliei Bisericii noastre", în Istoria Mitropoliei Țării Românești - studii publicate în anul 1959, la împlinirea a 600 de ani de existență, Ed. TRINITAS, București, 2010, p. 570). Domnitorul Grigorie IV Ghica l-a anunțat la 30 ianuarie 1823 pe Patriarhul ecumenic Antim III (1822‑ de alegerea ieromonahului Grigorie ca Mitropolit al Ungrovlahiei, iar acesta, recunoscându‑i vrednicia, i‑a trimis Sfântul și Marele Mir. Trebuie menționat că în acea perioadă istorică, una dintre greutățile cu care se confrunta Biserica Ortodoxă Română era lipsa Sfântului și Marelui Mir, astfel încât s‑a întâmplat ca mulți copii să rămână nemiruiți după Botez. Până în 1882, Sfântul Mir era adus cu mari cheltuieli de la Patriarhia din Constantinopol și uneori din Rusia de către mitropolit.

Ostenitor preacinstit în ogorul dumnezeieștilor slove

Ucenic al starețului Paisie de la Neamț, numele Sfântului Mitropolit Grigorie Dascălul „este relevant pentru încercarea de continuare a tradiției paisiene la nivelul organizării de obște și a unui înalt nivel cultural și duhovnicesc în cadrul monahismului" (ibidem, p. 609).

Unele dintre preocupările sale esențiale au fost traducerea și tipărirea lucrărilor patristice ascetice și duhovnicești care se adresau atât monahilor, cât și preoților de mir.

În 1796, Mitropolitul Dositei Filitti al Ungrovlahiei a cerut doi traducători pricepuți de la Mănăstirea Neamț. Pentru această misiune au fost aleși Gherontie și Grigorie. Veniți în Capitală, au oferit spre tipărire, în 1799, lucrarea îCarte folositoare de suflet", iar în 1801 - îChiriacodromionul" lui Nichifor Teotochis, care cuprinde tâlcuirea tuturor pericopelor evanghelice ale duminicilor de peste an. Faima lor s‑a răspândit nu după mult timp și în Mitropolia Moldovei.

Datorită unor studii recente, îndeosebi a studiului pr. Paraschiv Angelescu, putem astăzi să prezentăm realitatea faptelor după schimbul de corespondență în limba greacă dintre Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul și Patriarhul ecumenic Agatanghel. După acest schimb de scrisori cu Patriarhia Ecumenică, Mitropolitul Grigorie Dascălul al Țării Românești a tipărit Tetraevangheliarul în limba bulgară vorbită, răspândindu‑l printre preoții și credincioșii bulgari. În 1806 a apărut și traducerea Dogmaticii Sfântului Ioan Damaschin, o carte esențială a teologiei. Începând cu 1807, tipografia Mitropoliei Moldovei se mută la Neamț ca urmare a izbucnirii conflictului ruso‑turc. Aici vor apărea „Viețile Sfinților" pe luna septembrie, „Apologia Sfântului Dimitrie al Rostovului", „Tâlcuirea pe scurt a antifoanelor celor opt glasuri" a Sfântului Calist Xanthopol și „Adunare pe scurt a dumnezeieștilor dogme ale credinței", lucrare aparținând lui Atanasie din Paros.

Paradigmă a sfințeniei și iubirii jertfelnice

Întreaga viață și lucrare a Mitropolitului Grigorie în slujba Bisericii a fost un exemplu de sfințenie și de iubire jertfelnică pentru păstoriții săi. Numeroși săraci, văduve și orfani au beneficiat de sprijinul său material și spiritual, oferindu‑li‑se hrană, adăpost și cărți de învățătură.

La moartea sa au rămas o mulțime de cărți pregătite spre a fi oferite în dar școlarilor.

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul s‑a îngrijit în mod special și de restaurarea Catedralei Mitropolitane din București.

Pentru viața, activitatea și strădania sa duhovnicească, Sfântul Ierarh Grigorie a rămas în istoria Bisericii și a poporului român drept cel mai de seamă Întâistătător al scaunului Mitropoliei Țării Românești din secolul al XIX‑lea, fiind cunoscut cu supranumele de „Dascălul".

Canonizarea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit la 20 octombrie 2005, a hotărât ca Mitropolitul Grigorie Dascălul să fie trecut în rândul sfinților, cu data de prăznuire la 22 iunie.

Proclamarea oficială a canonizării sale a avut loc la 21 mai 2006, în Catedrala Patriarhală din București, cu prilejul hramului acesteia.

Cinstitele sale moaște se găsesc în prezent la Mănăstirea Căldărușani (unde el însuși a petrecut cinci ani, între 1818 și 1823), aducând alinare în suferințe și tămăduiri celor ce se închină cu credință.

Articol apărut în Ziarul Lumina