În fiecare an în ziua de 15 august, vechea Catedrală Episcopală din Giurgiu își sărbătorește hramul istoric „ADORMIREA MAICII DOMNULUI", prilej de aleasă bucurie duhovnicească pentru credincioșii eparhiei noastre.
Anul acesta, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, manifestările religioase dedicate Praznicului Adormirii Maicii Domnului vor debuta astăzi, 14 august 2018, începând cu ora 17.00, cu oficierea slujbei Vecerniei Mari unită cu Litia și Prohodului Maicii Domnului, după care va avea loc tradiționala procesiune în jurul Catedralei Episcopale.
Miercuri, 15 august 2018, în ziua Slăvitului Praznic al Adormirii Maicii Domnului, va fi săvârșită Sfânta Liturghie de Întâistătătorul Eparhiei Giurgiului, Preasfințitul Părinte Episcop Ambrozie, alături de un ales sobor de preoți și diaconi.
Credincioșii prezenți vor avea posibilitatea să se închine și la părticele din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, care îmbogățesc tezaurul spiritual al Catedralei Episcopale.
***
ISTORICUL CATEDRALEI EPISCOPALE „ADORMIREA MAICII DOMNULUI" DIN GIURGIU
Giurgiu, frumoasa așezare vlăsceană ce dăinuie de veacuri pe malul stâng al Dunarii, atestată documentar la 23 septembrie 1403 printr-un act ce poarta semnatura Marelui Voievod Mircea cel Bătrân (1386-1418), își are rădăcinile mult mai adânc înfipte în istorie, după cum arată mărturiile scoase la iveala de oamenii de știință în domeniu, locurile acestea înscriindu-se printre cele în care s-a născut poporul român.
În 1420 cetatea Giurgiu a fost cucerită de turci, fiind transformată în raia pentru patru sute de ani, cu excepția unor scurte perioade în care unii dintre domnitorii Țării Românesti, apărători ai creștinătății, reușesc să recucerească locurile acestea ce le aparțineau de drept.
Istoria ne arată că până în anul 1829, an în care prin Tratatul de la Adrianopol raialele Turnu, Giurgiu și Brăila trec sub administrație românească, creștinilor din aceste teritorii nu li se îngăduia să-și construiască locașuri de cult deasupra solului și nici să aibă clopote la ele. Din această cauză, creștinii vor fi nevoiți să recurgă la construirea bisericilor îngropate sub pământ.
Asemenea locașuri de închinare au existat și la Giurgiu, căci în Cartografia bisericilor bucureștene pe anul 1810, publicată în revista „Biserica Ortodoxa Română", se amintește și de „preotul Radu sin popa Ivan, hirotonisit preot de Vladica Cerveno chir Chiril, pe biserica din Giurgiu în anul 1802 August 25".
De asemenea, având grija de locuitorii acestei cetăți, Tribunalul turcesc din Giurgiu amintește într-o hotarâre a sa din 1806 despre reparațiile ce s-au făcut bisericii „Adormirea Maicii Domnului".
O mărturie incontestabilă o găsim în textul unei inscripții cioplite în piatră, în limba română, scrisă cu caractere chirilice, păstrată astăzi în catedrala, care spune asa:
„Inscriptie deasupra monumentului
Subt acest monument zidit
Jertfelnic bisericii vechi existând
La anul 1806 în pamânt cladita
Cu hramul Adormirea Maicii Domnului slavita
Sub oblăduire otomană fiind
Neîngaduit deasupra a fi zidita
La anul 1851 din nou s-a înfiintat
Sub acel hram înaltat
Si cea veche s-a stricat
Prin îndemnul Parintelui Protopop
Anume Dragan Mirodat
Sub îngrijirea dumnealor
Manole Grabobici si Daniil Denea
Epitropii acestei biserici
În a jertfelnicului marire
Întru vesnica pomenire
Scriitor Dascalu Dumitru, an 1859".
Iată aici dovada existenței unui locaș de cult îngropat și actul nașterii unuia nou în care slujim astăzi, sau poate al unui înaintaș al acestuia.
Lucrările de specialitate consemnează ca biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" a fost construită pe locul unde se vede și astăzi, între anii 1840-1852. În decursul timpului ea a mai suferit câteva transformari majore.
Planul bisericii este de tip bazilical, cu turle pe naos si pridvor, zidita din caramida arsa cu mortar de var, pe o temelie de piatra. Aceasta piatra folosita la temelia bisericii a fost luata din zidurile cetatii Giurgiu, dupa cum aflam dintr-o aprobare data de generalul Kiseleff în anul 1832.
Construcție măreață, ce poartă în sine specificul arhitecturii bizantine, caracterizat de linii drepte și arce de cerc rotunde, cu ziduri groase, stâlpi pătrați, ferestre mari și turle cu calote sferice, având la vremea ridicării aerul specific epocii în care s-a născut, biserica zidită la jumatatea secolului al XIX-lea suferă unele transformari în prima jumatate a secolului al XX-lea. Astfel, într-o prima faza, dupa cum vedem în unele imagini din acea vreme si din marturiile consemnate în Condica acestei biserici, portalul de la intrarea principala a fost înlocuit cu un portic mai mare ce se vede si astazi.
S-a continuat cu schimbarea acoperisului si a celor doua turle vechi din lemn cu unele din beton armat. Tot acum se construiesc cele doua timpane pe laturile de nord si sud din dreptul turlei Pantocratorului si friza cu firide de sub cornisa în interior se înlocuiesc cafasul si amvonul, se pune parchet în altar si gresie în naos si în pronaos peste pardoseala de piatra. Se instaleaza o centrala proprie si calorifere. Apoi se va începe repictarea bisericii, datorita faptului ca pictura veche era deteriorata. În 1930 se repara clopotnita si se construieste casa parohiala.
Înfatisarea pe care o are astazi catedrala se pare ca o datoram arhitectului Penescu si inginerului Ciulei din Bucuresti. Ei au construit în 1935, la Giurgiu, halele din piata centrala si cladirea Tribunalului din parcul Alei.
Pictura initiala ce împodobea peretii vechii biserici a fost executata în ulei, în maniera scolii decadente de dupa Gh. Tattarescu, de catre pictorul Nicolae Pitaru. Pictura murala existenta astazi, executata în tempera grasa, în stil neo-bizantin, a fost realizata de pictorul Nicolae Stoica între anii 1939-1959. Restaurarea acesteia s-a realizat între anii 1989-2005 de către Drejoi Ion, ucenic al lui Nicolae Stoica.
Catapeteasma, realizata în stil baroc, cu pictura în ulei, datând din secolul al XIX-lea, este opera pictorului Nicolae Pitaru. Aceasta se desfasura la început pe toata latimea bisericii, acoperind cele trei abside. Avea în componenta doisprezece icoane mari. Ea a suferit unele modificari în vara anului 1948, reducându-i-se dimensiunile la cele existente astazi.
Parohia Catedralei a avut un inventar foarte bogat de bunuri mobile si imobile ce s-au adunat în timp de la binecredinciosii crestini din tara si din strainatate – cum a fost, spre exemplu, cazul sotiei generalului rus Soymonov, care a donat icoana cu Sfânta Treime, în cinstea si spre pomenirea sotului ei si ai camarazilor acestuia cazuti pe câmpurile de lupta în timpul razboiului ruso-turc.
Locaș de cult și de cultură, Catedrala are onoarea de a primi corurile vocale „Cântarea Dunarii" și „Lyra", sub conducerea maestrilor Anghel Barbulescu și Victor Karpis, spre a înfrumușeta coloritul muzical al slujbelor.
Titlul de Catedrala și-l dobândește încă din vechime. Spre exemplu, în corespondența dintre Consulatul Rusiei de la Galati si Secretariatul de Stat al Tarii Românesti, din 1856, cu privire la donatia vaduvei generalului rus Soymonov, i se recunoaste acest statut. La fel, Condica data în 1935 de catre vrednicul de pomenire Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, este adresata „Bisericii parohiale – Catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului din comuna Giurgiu, Judetul Vlașca".
Acest titlu a fost purtat cu vrednicie pâna la 9 aprilie 2006 când, prin instalarea primului episcop de Giurgiu în persoana Preasfintitului Părinte Dr. Ambrozie Meleaca, biserica parohială „Adormirea Maicii Domnului" devine Catedrala Episcopală în adevaratul sens al cuvântului.
Înfiintarea noii Episcopii a Giurgiului prin hotărârea Adunarii Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureștilor din 20 ianuarie 2000 și prin aprobarea acesteia de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 23 februarie 2003 „nu știrbește în nici un chip unitatea noastră bisericească, de rugăciune, de iubire și nădejde în harul dumnezeiesc" (cuvântarea P.F. Parinte Teoctist la întronizarea Preasfintitului Parinte Dr. Ambrozie).
Vitregiile prin care Biserica „Adormirea Maicii Domnului" a trecut de-a lungul anilor se vor încheia pe 9 aprilie 2006 când, în aceasta zi „de neasemuita valoare si frumusete", Biserica este ridicata oficial la rangul de Catedrala Episcopală.
Sub Arhipăstorirea Preasfintitului Părinte Episcop Dr. Ambrozie, Catedrala Episcopala „Adormirea Maicii Domnului" intra într-un amplu proces de înfrumusețare, fiindu-i schimbată pardoseala cu plăci de granit, acoperișul este învelit cu tabla de cupru, este montată o moderna instalație de încălzire centrală, locașul este împodobit cu frumoase piese de mobilier sculptat, este amenejata o capela mortuară, ferestrele sunt înlocuite cu unele noi de tip vitraliu.
În anul 2010 toate aceste lucrări de consolidare și restaurare au fost binecuvântate de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care în ziua de prăznuire a ocrotitorului Cetății Giurgiului, Sf. Mare Mucenic Gheorghe, a săvârșit slujba de resfințire a lăcașului de cult, înconjurat de un ales sobor de ierarhi, preoți și diaconi, în prezența oficialităților centrale și locale, dar și a numeroși credincioși.
Săvârșirea slujbelor din fiecare zi se face după tipicul mănăstiresc, Catedrala Episcopală fiind un exemplu viu pentru slujirea liturgică a preoților din parohiile Eparhiei Giurgiului.
