25 OCTOMBRIE – ZIUA ARMATEI ROMÂNE / FILE DE ISTORIE – SEMNIFICAȚIA ZILEI ARMATEI ROMÂNE

25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire națională, ziua când armata română și-a îndeplinit menirea firească.

Devenită simbol al tuturor bătăliilor și eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care țara își sărbătorește Armata și pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.

Moment simbolic în istoria poporului român, înscris în calendarul sărbătorilor noastre de suflet, ziua de 25 octombrie este Ziua Armatei României, o zi de cinstire pentru eroismul si jertfele prin care, de-a lungul vremii, oștirea noastră și-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu-ți misiunea nobilă de a apăra unitatea națională și integritatea teritorială a statului român.

La 25 octombrie 1944, Armata Română elibera ultima localitate românească de sub ocupație străină: orașul Carei.

Acțiunile militare purtate de armata română în bătălia pentru Ardeal alcătuiesc un drum glorios, soldat pe pământul transilvan cu numeroase jertfe. Mii de militari din cadrul Armatei a IV-a, comandată de bravul general Dăscălescu, și trupele Armatei I ale generalului Atanasiu au căzut vitejeste în luptele sângeroase de la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș, Oarba de Mureș, Păuliș, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare și Carei, în total peste 50.000 de oameni (morți și răniți).

Odată cu încheierea acțiunii de eliberare a teritoriului patriei, după 25 octombrie 1944, Armata Română a participat, la eliberarea Ungariei. Ea a desfășurat acțiuni militare pe Tisa mijlocie, pentru eliberarea orașelor Debrețin și Nyiregyhaza și a participat la marea operație pentru eliberarea Budapestei, unde și-a adus o contribuție importantă la ruperea centurilor fortificate ale orașului și la nimicirea marilor centre de rezistență.

A avut, de asemenea, un mare rol în eliberarea orașului Miskolc și în cucerirea munților Hegyalya, Bukk și Matra. Pe frontul din Ungaria, brava armata română a angajat peste 210.000 militari, eliberând 14 orașe mari și 1.224 de comune. In cursul acestor lupte, din rândul ostaților noștri au căzut la datorie 42.000 de oameni (morți, răniti, dispăruți și prizonieri). In Cehoslovacia, armata română, acționând, în continuare, alături de armata sovietică, a desfășurat acțiuni în perioada 18 decembrie 1944 – 12 mai 1945.

Pe frontul Cehoslovaciei au participat 248.450 militari români, din rândurile cărora au căzut 67.495 de eroi. De asemenea, aproximativ 2.000 de militari români din Regimentul 2 Care de lupta și-au adus contribuția la eliberarea părții de nord-est a Austriei. Ei au înfruntat inamicul în lupte grele la Mistelbach, Zisterdorf și Poysdorf. Cu un efectiv total de peste 538.536 de luptători, din care au pierit peste 169.822 de eroi, armata română, care a parcurs peste 1.700 de km de la Marea Neagra până in cadrilaterul Boemiei, a eliberat peste 200.000 km pătrați de sub ocupație straina (România, Ungaria, Cehoslovacia și Austria), a traversat prin lupte grele circa 20 de masivi muntoși, a forțat 12 cursuri mari de apă și a eliberat peste 3821 localități, dintre care 53 de mari orașe.

Ostașii români au provocat inamicului pierderi echivalând cu 15 divizii. Pe frontul de vest, efortul economic al României a atins fabuloasa sumă de 1.120.000.000 dolari, ceea ce însemna de patru ori bugetul României pe exercițiul financiar 1937-1938. Zilnic, contribuția României în războiul antihitlerist a fost de aproape 5 milioane de dolari. La 9 mai 1945, când războiul a luat sfârșit cu victoria Națiunilor Unite – armata română se găsea în apropiere de Praga și în estul Austriei, prezentându-se cu un bilanț bogat de luptă, și s-a întors în țară cu drapelele de luptă acoperite de glorie, trecând pe sub Arcul de Triumf ca o armată biruitoare, care și-a făcut datoria față de patrie și poporul său, precum și față de alte popoare

Din anul 1830, anul înființării armatei române moderne, până în 1951, în tradiția românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituții. Aflată în centrul atenției publice, mai ales după Războiul de Independență din 1877-1878, armata a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălțării Domnului, devenită, după Primul Război Mondial, Ziua Eroilor, și la cele din Ziua Națională a Regatului Românei (10 Mai).

Dacă armata, ca organism al statului român nu a avut propria zi aniversară, în schimb, categoriile de forțe armate, respectiv diferitele genuri de arme, unități și mari unități își sărbătoreau ziua odată cu praznicele propriilor patroni spirituali. Acești patroni au fost confirmați pentru categoriile de forțe armate prin Înaltul Decret Regal nr. 1621 din 24.05.1929, iar pentru unitățile ce aparțineau aceluiași tip de armă prin Înaltul Decret Regal nr. 1343 din 17.04.1931. În martie 1948, acest gen de sărbătoare a fost abandonat, fiind apoi reluat din anul 1994. În prezent, zilele categoriilor de forțe ale armatei și cele ale genurilor de armă și specialităților militare sunt stabilite prin Regulamentul onorurilor și ceremoniilor militare, R.G. – 4, aprobat printr-un ordin al ministrului apărării naționale din 2009.

În țara noastră, pe data de 20 iulie 1951, Prezidiul Marii Adunări Naționale a emis Decretul nr.125 în vederea declarării zilei de 2 octombrie, pentru prima oară, ca "Ziua Forțelor Armate ale R.P.R.". Motivul acestei alegeri îl constituia faptul că, la 2 octombrie 1943, Stalin aprobase organizarea Diviziei "Tudor Vladimirescu" din prizonieri de război români, devenind, astfel, "sâmburele" viitoarei "Armate Populare" din România. Timp de aproximativ un deceniu sărbătorile oficiale românești au căpătat un profund caracter prosovietic, anulându-se, practic, aproape toate simbolurile naționale și mistificându-se evident aspectele de ordin istoric.

În 1958, prin Ordin al ministrului forțelor armate, s-a revenit la tradițiile unităților și marilor unități cărora li s-a permis să-și sărbătorească sau să comemoreze principalele momente din toată perioada existenței lor. Ideea după care întreaga armată română își avea "sâmburele" în Divizia "Tudor Vladimirescu" devenea astfel de domeniul trecutului. În anul următor retragerii armatei sovietice din România, prin Decretul nr. 381 din 01.10.1959, Ziua Forțelor Armate a fost mutată pe data de 25 Octombrie. În Decret nu se face nici o referire explicită la motivul acestei decizii. La vremea respectivă, ea a reprezentat un act de curaj. Motivul principal al deciziei de schimbare a Zilei Armatei trebuie căutat în faptele de arme ale Armatei Române și în rezultatul acestora: reîntregirea graniței de Vest a României și anularea, de facto, a prevederilor Dictatului de la Viena. Acesta a fost singurul obiectiv strategic național, realizat efectiv de Armata Română pe câmpul de luptă, recunoscut juridic în art. 2 al Tratatului de pace dintre România și Puterile Aliate și Asociate, încheiat la 10 februarie 1947. Recunoașterea importanței zilei de 25 octombrie 1944 pentru istoria Armatei României și istoria națională, în ansamblul ei, este pusă în evidență și de faptul că autoritățile timpului și-au asumat chiar riscul unor speculații nefavorabile lor, care puteau asocia faptele de arme cu ziua regelui Mihai, născut tot într-o zi de 25 octombrie, sau cu forma de guvernământ existentă înainte de 30 decembrie 1947.

Deci, 25 octombrie 1944 semnifică data eliberării totale a nord-vestului Transilvaniei de sub ocupație și administrație străine. Chiar dacă acest teritoriu a fost preluat inițial de administrația sovietică, fiind retrocedat României pe 9 martie 1945 (la câteva zile după instalarea guvernului Groza, pe 06.03.1945), în ziua de 25 octombrie 1944 Armata României a trăit un moment înălțător, prin atingerea hotarului firesc al patriei sale.

Toate acestea pun în evidență faptul că Ziua Armatei României este legată efectiv și afectiv de Transilvania, leagănul genezei și evoluției istorice a poporului nostru, de obiectivele și sentimentele Armatei României, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naționale: unitate, independență, suveranitate, integritate teritorială. 25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire națională, ziua când armata română și-a îndeplinit menirea firească, aceea de a readuce la hotarele ei patria care a zămislit-o.

Devenită simbol, ziua de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca fiind ziua în care țara își sărbătorește armata și pe cei care au fost și sunt în slujba ei. Cine nu a fost soldat, va înțelege mai greu ce mare povară porți pe umeri precum și unicitatea și singurătatea soldatului aflat în misiune.

Astfel, Ziua Armatei a fost, este și va fi mereu Ziua Soldatului! Sărbătorile sunt pentru oameni, iar omul-soldat are astăzi bucuria de a fi sărbătorit așa cum se cuvine de întreaga țară.

LA MULȚI ANI ARMATEI ROMÂNE!

Sursa: facebook.com