PREDICA PREASFINȚITULUI PĂRINTE AMBROZIE, EPISCOPUL GIURGIULUI, LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI IERARH SPIRIDON

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Preacuvioși și preacucernici părinți,

Iubiți credincioși,

Iată că zile se scurg plăcut pe acest fundal al colindelor care au început să se cânte încă de la sărbătoarea „Intrării în Biserică a Maicii Domnului", dându-ne seama că ne mai despart doar două săptămâni de marele Praznic al Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos, al Nașterii Sale, sărbătoare care în popor se numește și Crăciun.

Biserica a rânduit astăzi pomenirea unui mare ierarh, Sfântul Spiridon al Trimitundei, făcătorul de minuni.

Sfântul Spiridon era de loc din insula Cipru, născându-se către anul 268 d.Hr. într-un mic sat numit Askia, situat la opt kilometri nord de Trimitunda, aproape de Sa­la­mina, pe atunci capitala Ciprului.

Ne gândim la Taina Sfintei Treimi, taină de necuprins cu mintea noastră omenească, dar pe care ne-a împărtășit-o Sfântul Spiridon, prăznuit astăzi atât în țara noastră, cât și în celelalte țări ortodoxe, însă într-un mod deosebit, în Grecia, în insula Corfu, acolo unde se află, la Kerchira, și sfintele sale moaște.

Ne gândim la faptul că Dumnezeu a lucrat printr-un om simplu, printr-un pescar, printr-un păstor, care a fost căsătorit, având o fiică, pe nume Irina, și care pentru simplitatea sa, se va călugări și va intra în monahism, nerenunțând însă să-și păstorească în continuare oile necuvântătoare.

Sfântul Ierah Spiridon a fost învrednicit de mari daruri de la Hristos Domnul, ales din pântecele maicii Sale, fiind o persoană cu totul specială, pentru aceasta Biserica numindu-l, pe bună dreptate, „făcătorul de minuni".

Îmi amintesc una din minunile sale, săvârșite atunci când era episcop al Trimitundei, când hoții au dat buzna noaptea în ograda lui și au căutat să-i fure vitele, însă Sfântul Spiridon, cu rugăciunile sale, i-a legat și aceștia, tinuți fiind de legături nevăzute, nu puteau să fugă din ograda sfântului. Spre dimineață, Sfântul a venit și i-a eliberat, mustrându-i și spunându-le să nu mai trăiască așa, să nu mai fure niciodată din averea altuia, după care le-a zis: „pentru că v-ați "ostenit" toată noaptea, iar privegherea voastră să nu fie fără de folos, vă ofer un berbecuț", după care i-a eliberat cu rugăciunile sale.

Sfântul Ierarh Spiridon, când săvârșea Sfânta Liturghie în Trimitunda, acolo unde va deveni episcop, vedea îngerii sluijind împreună cu poporul lui Dumnezeu. Bunăoară, când la o slujbă credincioșii au aprins prea puține lumânări, sfântul i-a mustrat, spunându-le că „lumânările sunt legătura noastră cu Dumnezeu, sunt expresia rugăciunii noastre și cu cei vii și cu cei morți", iar credincioșii prezenți au ripostat spunând că sunt foarte puține persoane în biserică. Atunci, sfântul s-a rugat, i-a binecuvântat și toți credincioșii au văzut cerurile deschise și sfinții îngeri slujind împreună cu ei. De aceea și troparul Sfântului spune: „și când ai făcut tu sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine, slujind Preasfințite".

Sfântul Ierarh Spiridon, deși era o persoană neînvățată, așa cum am spus la început, a fost doar păstor, nu avea o cultură teologică, nu avea știință, erudiția Sfântului Vasile cel Mare, de pildă, care a scris atât de multe cărți de teologie și comentarii la cartea Facerii, în comentariul la cele 6 zile ale creației (numindu-l în limba greacă - Hexaemeron), sau a Sfântului Ioan Gură de Aur, cel numit Hrisostomul, care ne-a lăsat Omiliile și scrierile sale frumoase, un om cu dublă pregătire ca și Sfântul Vasile cel Mare, și - nu în ultimul rând - Sfântul Grigorie, numit Teologul, dar și alți mari ierarhi din aceeași perioadă, care au lăsat zeci de cărți de teologie, Tomuri - în fapt-, cele trei Sfinte Liturghii (a Sf. Ioan Gură de Aur, a Sf. Vasile cel Mare și a Sf. Grigorie Dialogul), dar și multe rugăciuni, însă Sfântul Spiridon, asemenea Sfântului Nicolae, episcopul Mirelor Lichiei (cu care a legat o prietenie strânsă), pe care l-am prăznuit în urmă cu o săptămână, nu au lăsat atât de multe învățături. De ce? Ca să ne arate nouă un lucru, să ne arate nouă că bunatatea are întâietate în fața lui Dumnezeu, nu stiința, nu erudițian nu o poziție sau alta pe care o ai în societate, ci binele pe care l-ai făcut aproapelui tău, pentru care S-a întrupat Hristos Domnul, făcându-Se Om, asemenea nouă.

Sfântul Spiridon a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325, așa cum arată iarăși troparul, și i-a mustrat pe ritori, pe filosofii greci, printre care Evloghie, cel care fiind copleșit de cuvântările înflăcărate ale Sfântului Ierarh Spiridon, a îmbrățișat credința creștină.

Aici, el a dat mărturie despre Sfânta Treime, despre Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Treimea cea de-o ființă și nedespărțită, așa cum ne arată și cântările de la Sfânta Liturghie.

Vrând să arate consubstanțialitatea și deoființimea celor Trei Persoane, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, a luat o cărămidă și a strâns-o în mâinile sale, așa cum vedem în icoana Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic: focul s-a înălțat din materie, apa a curs pe pământ, și ceea ce suntem fiecare dintre noi, adică pământ, tină, a rămas în mâna Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei, arătând prin acest lucru duhovnicesc, prin această minune, deoființimea Persoanelor din sânul Sfintei Treimi.

Sfântul Ierarh Spiridon s-a născut pe la anul 270, așa cum am amintit la început, în Ciprul însângerat de astăzi, în Ciprul mănăstirilor și al icoanelor făcătoare de minuni, iar după o viață întreagă în slujba Domnului, Sfântul s-a mutat în patria ce­rească, pentru a sluji cu smerenie în so­borul sfinților, la ve­­­ne­rabila vârstă de 80 de ani, către anul 348 d.Hr., fiind îngropat în biserica „Sf. Apostoli" din Trimitunda.

El a înviat din morți pe fiul unei văduve și a prefăcut șarpele în aur, cum arată troparul de astăzi, vrând poate să ne arate că pentru mulți dintre cei care au aur, în sensul de avere, bogăția aceasta poate să fie transformată într-un șarpe veninos, pentru că ne spune Mântuitorul Iisus Hristos în Sfânta Scriptură „acolo unde va fi comoara ta, acolo va fi și inima ta".

Când arabii au ocupat insula, ciprioții au deschis mormântul Sfântului pentru a muta sfintele moaște la Constantinopol. Atunci au descoperit că trupul Sfântului era întreg, iar din mormânt ieșea un miros de busuioc, semn al sfințeniei vieții sale și faptul că Dumnezeu l-a învrednicit de darul neputrezirii. Când a căzut Constantinopolul în 1453, sfintele moaște au fost mutate în Serbia, după care un părinte din Corfu le-a adus în insula din Grecia unde se găsesc și acum. Până în ziua de astăzi sfintele moaște întregi ale Sfântului Spiridon continuă să facă minuni cu puterea lui Dumnezeu.

În Corfu, într-o insulă în vestul Eladei, la norul Mării Ionice, la graniță, la doar 2 km de Albania, se află această minunată insulă, lungă de 60 de km și lată de 30 de km, unde sunt 37 de biserici minunate, printre care, la loc de cinste, se numără Mănăstirea Maicii Domnului din peșteră, Mănăstirea Sf. Iason și Sosipatru, și nu în ultimul rând, mormântul Sfântului Spiridon al Trimitundei, făcătorul de minuni.

Sfântul se află în această mănăstire aproape de Mitropolie, în Kerkyra, numele antic al acestei insule, făcând multe și nenumărate minuni.

El este cunoscut ca „sfântul călător", deoarece papucii de mătase de pe tălpile sale se uzează în fiecare an, fiind găsiți prăfuiți și cu iarbă pe ei, și sunt în­locuiți la praznicul său. Sfântul pleacă și este grabnic ajutător celor care îi cer ajutorul, celor care sunt bolnavi, celor care sunt trisți, sunt desconsiderați și neajutați de nimeni și de nimic.

Sfântul Spiridon este „sfântul călător", asemenea și noi fiind călători în această lume.

Numele lui - „spirin", în limba greacă înseamnă „coș", „coșuleț", și cu adevărat Sfântul Spiridon s-a arătat un coș bogat de daruri spirituale pentru noi cei care îl cinstim în mod deosebit.

Una din minunile sale ne spune faptul că sfântul a vorbit cu o femeie moartă, chiar cu fiica lui, Irina, căreia cineva îi dăduse o sumă de bani, iar persoana respectivă venea să-și ceară dreptul ei, iar Sfântul Spiridon a întrebat-o „fiică unde sunt banii care ți-au fost dați?", iar ea a spus locul unde au fost puși acei bani, sfântul i-a oferit păgubiților, după care i-a spus „odihnește-te în pace", iar moarta s-a întors, a adormit întru Domnul.

Numeroase alte minuni a făcut și face Sfântul Ierarh Spiridon, în întreaga lume, dar și în țara noastră, slavă Domnului avem foarte multe icoane făcătoare de minuni, pe lângă spitale și așezăminte, ceea ce a creat așa numitele „spiridonii".

Și la Iași, la locașul închinat Sfântului Spiridon și la Catedrala Mitropolitată - Paraclisul Patriarhal din București, este un prilej de mare sărbătoare, să ne întâlnim în credință și să înțelegem că fiecare dintre noi, indiferent dacă avem rosturi mai mari sau mai mici, mai importante sau mai puțin importante, nu suntem lipsiți de darul lui Dumnezeu și că, după moarte, nu rămân știința, elocința, averea și bogăția, ci rămâne bunătatea.

Iubiți credincioși,

Nimeni nu este mai iubit decât Sfântul Nicolae, făcătorul de minuni, ierarhul simplu și blând, care pentru erezia lui Arie l-a pălmuit pe acesta, iar Sfântul Impărat Constantin l-a aruncat în temință, luându-i însemnele de arhiereu; nimeni nu este mai iubit decât Sfântul Spiridon, care în Grecia, după cum se cunoaște, foarte mulți credincioși și credincioase îi poartă numele.

Să înțelegem din aceasta că harul lui Dumnezeu strălucește în fiecare dintre oameni, și că Dumnezeu, cum spune Sfântul Apostol Pavel, le-a ales pe cele slabe ale lumii acesteia, ca să rușineze pe cele tari, pe cele potrivnice.

Dreptmăritori creștini,

Vă felicităm din toată inima pe cei care purtați numele Sfântului Spiridon, și Vă îndemnăm să-l prăznuiți cu credință, să încercați să fiți deschiși comuniunii la care Dumnezeu ne cheamă, pentru că nu întâmplător, iată, la doar două săptămâni de marele praznic al Nașterii Domnului, în ambianța aceasta a colindelor, pe care le auzim și prin intermediul Radio Trinitas și al Televiziunii Trinitas ale Patriarhiei Române, care ne umplu sufletele de speranță, ne dăm seama că lui Dumnezeu îi pasă de fiecare dintre noi.

Este important, iubiți credincioși, să nu se împuțineze credința noastră, să nu abandonați mersul la Sfânta Biserica. Când Vă este greu, să cereți ajutorul preoților, persoane consacrate, ca și ajutorul credincioșilor care duc o viață cu adevărat morală, o viață ancorată în credință, oameni cărora le pasă, care nu sunt ignoranți și aroganți, așa cum spune Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pentru că ignoranța merge mână în mână cu aroganța.

Foarte multe persoane desconsideră Biserica și nu își dau seama de acest mare păcat care îi lipsește de harul lui Dumnezeu și de posibilitatea de a se mântui prin acest har, îi lipsește de posibilitatea de a se apropia cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, de Cina la care suntem chemați cu toții, acolo unde pe Sfântul Prestol, pâinea și vinul se prefac în Trupul și Sângele Domnului. „Dacă nu veți mânca Trupul Meu și nu veți bea Sângele Meu, nu veti avea viață în voi", ne spune Însuși Mântuitorul Iisus Hristos.

Nu putem să ne lipsim de antidotul mântuirii, care este Sfânta Împărtășanie, nu ne putem lipsi de botezul dulce al lacrimilor care este pocăința pentru păcatele noastre.

Fiți lumină pentru oameni, căci spune Scriptura: „Dacă lumina care este în tine este întuneric, atunci întunericul cu cât mai mult"(Matei 6, 23). „Strălucească și nouă păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare", spune una dintre cântările de la Praznicul Nașterii Domnului.

Vă îndemnăm să fiți plini de omenie, destul că societatea în care trăim este dură, este prea dură pentru cei care sunt sensibili, delicați, care au suferit deja traume, din partea celor dragi și apropiați.

În criza cu care se confruntă întreaga lume, sunt alte lucruri care ne pot oferi bucurie, sănătate sufletească și trupească; nu trebuie să ne piedem mințile, cumpătul și să deznădăjduim, pentru că deznădejdea este păcat împotriva Duhului Sfânt. Sunt mulți oameni necăjiți care au rămas fără loc de muncă, fără salarii, care abia daca mai pot trai de pe o zi pe alta.

Rugati-vă lui Dumnezeu și El vă v-a trimite oameni, care să fie oameni pentru oameni. Omul este semenul nostru și trebuie să ne ajute, iar ajutorul vine de multe ori de acolo de unde nu ne așteptăm. Când căutăm soluții la om, la rude și la prieteni, uneori ele întărzie să vină, dar niciodată să nu ignorați cealaltă cale, care este CALEA SUBLIMĂ A ÎMPĂRĂȚIEI ȘI AJUTORUL VINE DE LA DUMNEZEU, după cuvântul liturgic care ne spune că „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit, de sus vin, pogorându-Se de la Tine, Părintele luminilor!"AMIN!

Să trăiți întru mulți ani!

BIROUL COMUNICAȚII MASS – MEDIA AL EPISCOPIEI GIURGIULUI

PREDICA POATE FI VIZIONATĂ ȘI ASCULTATĂ ACCESÂND LINKUL DE MAI JOS:

http://episcopiagiurgiului.ro/Index/index.php?dir=Episcopul&page=sfspiridon