SFÂNTUL IOAN RUSUL, GRABNIC VINDECĂTOR DE BOLI

În data de 27 mai, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Ioan Rusul, mărturisitor al credinței creștine ortodoxe, care s-a proslăvit prin răbdare, smerenie și bunătate la începutul secolului al XVII-lea, fiind în robie la un stăpân turc.

Sfântul Ioan este iubit de credincioși pentru grabnicul ajutor pe care-l oferă tuturor celor care-i solicită ajutorul, iar în ultimii ani mai multe sfinte locașuri de la noi din țară l-au primit ca ocrotitor.

Pe lângă sfinții din vechime, martiri, cuvioși, ierarhi, pe care credincioșii îi cinstesc zi de zi, ascultându-le slujbele și luând aminte la viețile lor din sinaxare, cu timpul au apărut alți sfinți care sunt la fel de cinstiți și iubiți de oameni atât pentru viața lor minunată, cât și pentru apropierea în timp de viața omului contemporan. Prin mărturia pe care acești sfinți au dat-o, ei întăresc în credință credincioșii și înfrumusețează podoaba spirituală a Bisericii Ortodoxe.

După căderea Imperiului Bizantin în mâinile turcilor, mulți creștini au ajuns să-și mărturisească credința lor în Mântuitorul Iisus Hristos chiar cu prețul libertății sau al vieții. În sinaxarele noastre, acești sfinți, de cele mai multe ori mucenici, sunt trecuți în urma celor din vechime. Ei au trăit în secolele XVI-XIX și au devenit exemple de tărie și credință curată pentru toți ceilalți creștini ortodocși. Viețuirea sfântului pe care îl pomenim astăzi este mai deosebită. El nu era originar din ținuturile grecești, ci a sosit acolo din alte ținuturi.

O viață de mărturisire a lui Hristos

Sfântul Ioan Rusul, ale cărui moaște se află astăzi în biserica din localitatea Neoprokopion, insula Evia din Grecia, era originar din Malorosia, Ucraina de astăzi. El s-a născut pe la anul 1690, din părinți creștini evlavioși. De tânăr a fost luat în armată și a fost nevoit să participe la un război ruso-turc, în anul 1711. Campania de la Prut, în care a fost implicat și domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir, ca aliat al țarului Petru I, s-a încheiat dezastruos pentru partea rusă, care a fost nevoită să cedeze teritoriile din jurul mării Azov. După acest război, mulți soldați ruși au ajuns prizonieri la tătari, aliați ai turcilor, care îi vindeau în robie. Printre aceștia s-a numărat și tânărul Ioan, care a fost vândut unui tânăr otoman, agă - conducător al unui detașament de călăreți. Astfel, el a plecat cu stăpânul său în orașul Prokopion din Asia Mică, la 12 ore de mers de Cezareea Capadociei. Mulți robi ruși, pentru a li se ușura soarta grea a robiei, s-au dezis de credința în Hristos. Nu însă și Ioan, care le-a spus stăpânilor săi că preferă să moară decât să se lepede de Hristos.

La casa stăpânului său, Ioan a primit cu smerenie, fără a cârti, noul său statut. El a fost pus să aibă grijă de animale și și-a ales singur să doarmă în staulul acestora, alături de cai și vite. Chiar dacă mai târziu, după ce stăpânii i-au văzut râvna în muncă, i-au propus lui Ioan să doarmă într-o căsuță, el a refuzat, decis fiind să-și ducă până la capăt crucea. Prefera să lucreze ziua, iar noaptea, când nu-l puteau vedea decât animalele, să se roage. Din puținul pe care-l avea de mâncare, tânărul ajuta și sărmanii cerșetori. Sâmbăta el reușea să participe la slujbă și să se împărtășească în biserica rupestră „Sfântul Gheorghe".

Datorită credinței și vieții sale curate, Ioan era respectat ca om drept de locuitorii cetății Prokopion, turci, greci și armeni. Aga și soția acestuia i-au propus din nou să se mute din staul în casă, dar el a refuzat, spunând că o asemenea viețuire îl va duce spre mântuire. În anul 1730, înainte de a muri, Sfântul Ioan a vrut să se împărtășească, iar preotul, temându-se să intre în casa agăi, i-a transmis Împărtășania ascunsă într-un măr. Trupul Sfântului Ioan a fost îngropat în apropierea mănăstirii rupestre. La trei ani după mutarea la Domnul, în luna noiembrie 1733, Sfântul Ioan i-a apărut în vis preotului care îi trimisese Împărtășania, spunându-i să-i dezgroape trupul. Preotul a făcut după cum i s-a spus și a descoperit trupul neputrezit și bine mirositor al mărturisitorului Ioan. Sfintele moaște au fost așezate în biserică, într-o raclă specială, iar oamenii care veneau să se închine primeau vindecare de multe feluri de boli. Creștini din întreaga Capadocie veneau să se roage Sfântului Ioan.

În anul 1832, în cadrul unei răzmerițe, localitatea Prokopion a fost invadată, iar moaștele Sfântului Ioan aruncate în foc. Ele însă au rămas întregi, fiind doar înnegrite de fum. Mai târziu, în 1845, în Prokopion a fost zidită o nouă biserică având hramul „Sfântul Vasile cel Mare", iar moaștele Sfântului Ioan au fost mutate acolo. Slujba și viețuirea Sfântului Ioan Rusul au fost tipărite în anul 1849 la Atena, din banii donați de corăbieri originari din Prokopion. În anul 1880, mâna dreaptă a Sfântului Ioan a fost trimisă, la rugămintea stăruitoare, călugărilor Mănăstirii „Sfântul Pantelimon" din Muntele Athos, unde se află până astăzi. Monahii mulțumitori au ajutat mai târziu locuitorii din Prokopion să înalțe o biserică închinată Sfântului Ioan Rusul, în anii 1886-1892, unde au și fost mutate moaștele sfântului, în anul 1898.

Mai târziu, în anul 1924, când s-a făcut schimb de populație între Turcia și Grecia, mulți locuitori ai Prokopionului s-au mutat în insula Evia, unde au întemeiat localitatea Noul Prokopion și unde au mutat și moaștele Sfântului Ioan Rusul într-o nouă biserică, zidită în 1930. Ele se păstrează acolo până în zilele noastre.

Sfântul Ioan Rusul în România

În România, credincioșii au început să aibă evlavie la Sfântul Ioan Rusul mai ales după 1989, când au putut apărea cărți și broșuri care au redat viața și minunile săvârșite de Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Ioan Rusul. Cu trecerea timpului și datorită pelerinajelor românilor în insula Evia, unde aceștia s-au putut închina la moaștele Sfântului Ioan, la noi în țară au început să fie zidite noi biserici care să-l aibă ca ocrotitor pe acest sfânt mărturisitor și vindecător. Alte biserici, mai vechi, din evlavia credincioșilor pentru Sfântul Ioan, au primit al doilea hram în cinstea sa, iar unele păstrează părticele din sfintele sale moaște. Cele mai multe biserici care-i poartă numele sunt în incinta spitalelor, având în vedere faptul că Sfântul Ioan Rusul este grabnic vindecător al celor bolnavi.

În județul Giurgiului (mai exact în comuna Slobozia), se regăsește una dintre cele mai reprezentative mănăstiri ale eparhiei, care-I poartă numele.

Articol apărut în Ziarul Lumina sub semnătura Părintelui Eugeniu Rogoti, în data de 27 mai 2015.