12 CUVINTE DUHOVNICEŞTI ALE VREDNICULUI DE POMENIRE PĂRINTE PATRIARH TEOCTIST

- A stărui în dreapta credință și în dreapta făptuire, cu orice preț, rămane, așadar, condiția de neclintit a dobândirii vieții celei adevărate și a împărtașirii din roadele Jertfei și Învierii lui Hristos.

- În Sfânta Liturghie ne dăruim lui Dumnezeu pe noi înșine, viața noastră și întreaga lume, răspunzând astfel dorinței de comuniune, de împărtășire a lui Hristos cu noi.

- A crede în Hristos înseamnă astăzi a te simți responsabil în toate, pentru toate și pentru toți, înseamnă a fi gata de a "mărturisi", în orice împrejurări, "pentru adevăr", arătând lumii prin această că ai înțeles cu adevărat de ce S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu pentru noi: anume, pentru a face cu putință că firea noastră umană, cea căzută și pătimașă, să iasă de sub puterea păcatului și a morții, primind ca dar al iubirii dumnezeiești preschimbarea ei, prin harul divin cel necreat, și învrednicirea ei de Împărăția Cerurilor.

- Egoismul și lăcomia înseamnă desfigurarea spirituală a omului, stagnare și închidere păcătoasă în sine, refuzul de a parcurge prin iubire de Dumnezeu și de semeni calea către mântuire, calea către semeni.

- Ortodoxia nu înstrăinează oamenii între ei, ci îi adună pe făgașul învățăturii Mântuitorului Hristos, a Sfinților Apostoli și Părinti.

- Împărtășindu-ne cu Trupul și Sângele lui Hristos, devenim fii ai Tatălui Ceresc, martori ai Lui în fața lumii în care trăim: în familiile noastre, la locul nostru de muncă, și oriunde am întâlni vreun semen din orice colț al pământului, să-l îmbrățișăm cu dragostea și cu dorul lui Hristos.

- De multe ori nu tot ce dorești să faci îți este de folos! Este mai bine să lași ca voia lui Dumnezeu să se împlinească cu răbdare și cu înțelegere în viață.

- Numai în măsura în care iubim și simțim lipsa celuilalt, ne este dor de el. Cine nu-l dorește pe celălalt este lipsit de iubirea izvorâtă din Dumnezeu și se înstrăinează.

- Egoismul și bucuria sunt, este adevărat, de neîmpăcat. Căci cel dintâi se hrănește din seva patimilor omului care nu mai vrea să știe decât de el însuși, în timp ce bucuria se naște din iubirea care, altoită pe iubirea lui Hristos, vrea să știe de Dumnezeu și de aproapele, care trebuie ajutat atât material cât și spiritual.

- Conștientizarea valorii reale a persoanei umane presupune și convingerea că drepturile fundamentale ale omului îsi au sursa supremă tot în învățătura Mântuitorului Iisus Hristos.

- Cel ce biruiește egoismul își întoarce privirea spre Iisus și spre aproapele său. Astfel, viața sa nu va mai fi umbrită de tristețe, descurajare sau lipsă de iubire, el va fi într-o necontenită căutare a oricărui prilej prin care să fie adusă, întru bucurie, laudă Mântuitorului său și, totodată, să fie înlesnită mântuirea celorlalți prin împreună-purtarea sarcinilor lor.