HARUL DUMNEZEIESC NECREAT ŞI VEDEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI - CUVÂNT DE ÎNVĂȚĂTURĂ AL PREASFINȚITULUI PĂRINTE AMBROZIE, EPISCOPUL GIURGIULUI, LA DUMINICA A II- A DIN POSTUL MARE (A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA)

Iubiți credincioși,

Dacă în prima duminică a Sfântului și Marelui Post Biserica sărbătorește biruința Ortodoxiei prin afirmarea cultului sfintelor icoane, a doua duminică, numită a Sfântului Grigorie Palama, este marcată o altă biruință a Ortodoxiei, prin învățătura despre harul dumnezeiesc necreat și vederea luminii dumnezeiești.

Această biruință se leagă de numele Sfântului Grigorie Palama, deși nu el este autorul acestei învățături. Ea aparține Bisericii lui Dumnezeu și este revelată în Sfânta Scriptură, transmisă de Sfinții Părinți, păstrată vie și trăită în dogma și tradiția de rugăciune a Bisericii. Sfântul Grigorie Palama este cel care a reafirmat-o cu tărie atunci când raționalismul părea să se transforme într-o nouă erezie, falsificând credința cea dreaptă. În învățătura despre lumina dumnezeiască își are fundamentul practica rugăciunii inimii sau chemării numelui lui Iisus Hristos, cunoscută atât monahilor, cât și celorlalți credincioși ai Bisericii Ortodoxe.

Între aceste două sărbători există o legătură profundă, iar rânduirea lor la începutul Sfântului și Marelui Post dezvăluie semnificații adânci ale acestuia. Dacă temeiul zugrăvirii icoanelor este întruparea Fiului lui Dumnezeu, prin care Cel Nevăzut se face văzut, luând chip de rob, credința în vederea luminii dumnezeiești se întemeiază pe faptul minunat al schimbării la față a Domnului. Fiul lui Dumnezeu, smerindu-Se sub chipul omului, își arată slava ucenicilor Săi, iar ucenicii contemplă cu ochi trupești, dar înduhovniciți, slava lui Dumnezeu.

Întreaga lucrare dumnezeiască a venirii și petrecerii Fiului lui Dumnezeu în lume are în vedere apropierea omului de Dumnezeu. Dumnezeu se pogoară într-atât încât se face asemenea omului, pentru a-1 câștiga pe om la asemănarea cu El, așa cum spune Acatistul: "cu asemănarea chemând pe cel asemenea". Trebuie să înțelegem, deci, cele două evenimente amintite, întruparea și schimbarea la față a Domnului Iisus Hristos în perspectiva planului dumnezeiesc privitor la om. Sensul comun care se descoperă în aceste două momente este că nu numai sufletul, ci și trupul omului participă la cunoașterea lui Dumnezeu și la împărtășirea de El. Trupul omenesc devine trupul lui Dumnezeu și aceluiași trup Dumnezeu își arată slava.

De ce sunt aceste sărbători așezate la începutul Postului Mare? Am înțeles Duminica Ortodoxiei, a sărbătorii sfintelor icoane, ca pe o revărsare de lumină în viața noastră, arătându-ne că postul curățitor pentru suflet și trup este calea noastră de transfigurare, pentru a ne îmbrăca în lumina învierii, asemenea sfinților din icoane. Duminica Sfântului Grigorie Palama întărește faptul că postul înseamnă iluminare. În disputele cu umaniștii, care nu credeau decât într-o cunoaștere rațională a lui Dumnezeu, Sfântul Grigorie Palama mărturisește că dobândirea lui Dumnezeu și petrecerea cu El nu sunt cu putință dacă omul nu se curățește prin împlinirea poruncilor și prin asceză. Cunoștința dobândită pe cale rațională nu este curățitoare de patimi, de aceea Sfântul Grigorie Palama a mărturisit, urmând învățăturii Sfinților Părinți, că vederea duhovnicească începe prin curățirea vieții. Dacă Dumnezeu S-a arătat trupului și sufletului pentru ca acestea, unite, să-L poată cunoaște, înseamnă că și trupul și sufletul trebuie să se curățească împreună de toate întinăciunile pentru a-L vedea cu adevărat pe Dumnezeu și nu închipuiri ale minții omenești.

Așa cum explică un părinte contemporan, în timpul primelor două săptămâni ale Postului Mare viața ascetică apare drept "o adevărată mărturisire dogmatică" (Makarios Simonopetritul, Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic, Deisis, Sibiu, 2000, p. 330), pentru că postind mărturisim credința în întruparea și schimbarea la față a Domnului, prin care Hristos a îndumnezeit trupul omenesc și 1-a făcut părtaș slavei Sale.

După cum am mai spus, primele două duminici din Postul cel Mare sunt sărbătorile biruinței Ortodoxiei: prima împotriva iconoclasmului, a doua împotriva umanismului filosofic, iar noi trebuie să le serbăm de fiecare dată cu toată bucuria și măreția care se cuvin unor astfel de biruințe. Ele sunt momente de mare triumf, dar nu lasă loc de triumfalism, pentru că dreapta credință nu este meritul nostru, ci darul neprețuit al lui Dumnezeu. Cu puterea Lui credința a răsturnat și a biruit cugetarea lumească. Sărbătorile acestei biruințe conțin pentru noi o poruncă mântuitoare: cugetarea noastră lumească trebuie biruită de credința adevărată și curată în Dumnezeu. Postul este, mai mult decât orice altă perioadă, prilejul pentru o astfel de biruință.

I-am sărbătorit în această săptămână pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevasta. Ei sunt întruchiparea puterii de a rezista lepădării de credința în Dumnezeu. Şi dacă Părinții spun că fiecare păcat pe care îl săvârșim este o lepădare de Dumnezeu, înțelegem de ce în sprijinul credinței noastre, atunci când ne luptăm cu păcatele, Dumnezeu ni-i trimite pe mucenici. Ei, ca și Sfântul Grigorie Palama, sunt icoane ale credinței biruitoare împotriva faptelor, împotriva cuvintelor, împotriva gândurilor păcătoase. Ei ne sunt dăruiți de Dumnezeu pentru a avea în ei pilde adevărate, căci noi, cei nedesăvârșiți suntem, paradoxal, și biruitori, prin credința noastră, și biruiți, prin micile sau marile lepădări zilnice, care sunt păcatele.

Toți mărturisim, fără să mințim, "Cred, Doamne" și cu toate acestea sunt păcate pe care le facem în fiecare zi, de cele mai multe ori fără să ne dăm seama. Nu cădem pentru că nu avem credință, ci cădem pentru că nu ne lucrăm credința, pentru că nu o punem în fiecare gând, în fiecare cuvânt și în fiecare faptă. Pentru că nu ne statornicim credința în fiecare privire și în fiecare dorință, în fiecare gând și în fiecare aspirație. Aceasta înseamnă pentru noi "lepădare de credință" atunci când săvârșim păcatele, chiar și cele așa-zis "mici", obișnuite, sau mai ales în cazul lor. Ne lepădăm de credința noastră pentru că nu o transpunem în fiecare faptă a trupului și a sufletului și o lăsăm astfel să amorțească și să moară.

Împotriva unor astfel de lepădări și pentru biruințe ca acelea ale sfinților sunt rânduite postul și praznicele duminicale care preced Sfintele Paști. Ele înseamnă vădirea mai limpede a credinței prin faptele, cuvintele și gândurile noastre, oglindirea ei în lucrurile care ne definesc viața zilnică: în hrană, în somn, în osteneli, în faptele de milostenie, în cuvintele de rugăciune, în gândurile de pocăință.

Este timpul cel mai mare vrăjmaș al nostru? Postul este ocazia noastră de a-1 birui, umplându-1 cu întovărășirea noastră cu Hristos. Este gândirea noastră îngrădită de neputințe trupești și sufletești? Iată, Postul cel Mare este șansa de a birui prin dreapta credință orice strâmtorare. Sunt sufletul și trupul nostru doi tovarăși dezbinați din cauza tendințelor contrare, care încetinesc avântul după Dumnezeu? Postul Paștilor și Duminica Sfântului Grigorie Palama sunt prilejul reunirii lor prin credința că Dumnezeu S-a întrupat și Şi-a arătat oamenilor slava, pentru a nu lăsa moartea să-i răpească iubirii Sale.

Este vremea să ne lipsim de hrana cea trecătoare, care îmbuibă și crește în noi patimile, de dragul hranei cerești, care nutrește virtuțile, curăția, rugăciunea, dragostea de Dumnezeu și de semeni. Pentru belșugul de har pe care Dumnezeu îl revarsă peste noi, putem spune că postul înseamnă saturare și desfătare.

În cea de-a treia duminică a Postului Mare Biserica a rânduit închinarea Cinstitei și de Viață Făcătoarei Cruci. Privind spre cel de-al treilea popas duhovnicesc de pe calea Sfântului și Marelui Post, să luăm cu noi o stihiră care s-a citit în această săptămână: "Vremea postului este veselă. Pentru aceasta săturându-ne destul de curăția cea luminată, de dragostea cea curată, de rugăciunea cea luminoasă și de alte multe virtuți, să strigăm luminat: Cruce a lui Hristos preasfântă, ceea ce ai odrăslit desfătarea vieții, învrednicește-ne pe toți a ne închina ție cu inimă curată, dându-ne iertare și mare milă".