9 MARTIE - SFINȚII 40 DE MUCENICI

Biserica Ortodoxă prăznuiește, în fiecare an, în data de 9 martie , pe cei 40 de Mucenici care au mărturisit credința în Mântuitorul Hristos în cetatea Sevastiei.

Acești mucenici erau soldați în aceeași oaste, Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia, și au trăit în vremea aprigului prigonitor al creștinilor, Licinius (308-324).

Guvernatorul Agricolae, aflând despre credința lor în Hristos, i-a silit prin diferite mijloace să se închine idolilor. Deoarece au refuzat, au fost închiși și bătuți cu pietre peste față și peste gură. Însă, din pronia lui Dumnezeu, pietrele în loc să-i atingă pe ei, se întorceau și loveau pe cei ce le aruncau.

Guvernatorul, vâzând credința lor cea tare, i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. În timpul nopții, unul din cei 40 de sfinți, neputând să mai rabde chinurile, a iețit din apă și a fugit spre o baie cu apă caldă, pusă de închinătorii la idoli, ajungând acolo a murit pe loc.

În timp ce slăviții pătimitori pentru Hristos se rugau, unul dintre soldații care îi păzea a văzut cununi din cer așezate pe capetele lor și cum o lumină încălzea apa. Cuprins și el de o mare râvnă pentru Hristos s-a alăturat lor, dorind să pătimească alături de ei.

Spre dimineață, pentru că au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor cu ciocanele, dându-și sufletele în mâna Domnului nostru Iisus Hristos. Trupurile lor au fost puse într-un car și duse ca să fie arse. Din toți cei 40 de soldați, numai Meliton a supraviețuit torturii. Văzând că acesta este încă viu, prigonitorii nu l-au pus alături cu ceilalți mucenici în car, ci l-au lăsat alături. Văzându-l despărțit de ceata celor care au primit cununile muceniciei și crezând că astfel va fi lipsit și de Împărăția cerurilor, mama lui l-a purtat pe umeri în urma carului. În timp ce îl purta pe umeri, Meliton își dă duhul, iar mama sa, eliberată de griji, se bucura, știind că va primi și fiul ei, alături de ceilalți pătimitori, darurile cele alese ale Mirelui Hristos.

După ce trupurile sfinților mucenici au fost arse, de frică să nu cumva creștinii să ia moaștele lor, închinătorii la idoli au poruncit ca ei să fie aruncați într-un râu. Dar, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, s-au strâns cu toate laolaltă într-o surpătură, de unde au fost scoase, fiind lăsate Bisericii ca niște odoare de mare preț.

Numele celor patruzeci de Sfinți Mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.