SIMBOLISMUL COLIVEI | OMUL, SEMĂNÂNDU-SE ACUM ÎN PĂMÂNT PRECUM GRÂUL, IARĂŞI VA ÎNVIA CU PUTEREA LUI DUMNEZEU RĂSĂRIND ÎN VIAȚA CE VA SĂ FIE, SPUNE SF. SIMEON AL TESALONICULUI

Încă din vremea Sfinților Apostoli, după cum mărturisește Sfântul Ioan Gură de Aur, se țineau zile de pomenire a strămoșilor adormiți în speranța fericirii veșnice. Astăzi, Biserica Ortodoxă se află în ziua ziua „moșilor de vară", așa cum mai este numită în popor, moment în care îi pomenim pe cei trecuți în starea veșniciei cu nădejdea Învierii.

Pentru cinstirea înaintașilor trecuți la Domnul, se face colivă din semințe de grâu și din alte roade de multe feluri ce sunt aduse ca prinos lui Dumnezeu.

Coliva amintește de o minune a Sfântului Teodor Tiron, petrecută în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), care a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate alimentele din piețe cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare, ca astfel să-i oblige pe creștini să întrerupă postul și să consume jertfe aduse idolilor.

Sfântul Teodor Tiron a apărut în vis arhiepiscopului Eudoxie și i-a poruncit să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimic din piață, ci să mănânce grâu fiert cu miere.

Acestea arată că și omul este o sămânță, un rod al pământului care semănându-se acum în pământ precum grâul iarăși va învia cu puterea lui Dumnezeu, răsărind în viața ce va să fie și aducându-se viu și desăvârșit lui Hristos.

Căci precum această sămânță se îngroapă în pământ, iar după aceea răsare și aduce mult rod, tot astfel și omul fiind dat acum pământului prin moarte, iarăși va învia. Același lucru îl spune și Sfântul Apostol Pavel, arătând învierea prin pilda semănăturilor, spune Sfântul Simeon al Tesalonicului.

Pe lângă colivă, în această zi se împarte mâncare pentru sufletele celor adormiți, dar și alte prinoase, lucruri folositoare pentru semenii noștri. De asemenea, în unele locuri, la sate există tradiția ca în această zi, în casele gospodarilor, să se facă o masă de pomenire la care sunt chemați rudele, vecinii, dar și oameni săraci.

Astfel de zile de pomenire a morților pot fi identificate în jurul secolului al VI-lea, când s-a făcut fixarea definitivă a pericopelor biblice citite în cursul anului bisericesc.

În privința aceasta găsim rugăciuni alcătuite pentru sufletele celor morți și în Evhologhiul lui Serapion de Thmuis (Egipt) din secolul al IV-lea, în care se spune:

Te rugăm Dumnezeule și pentru cei adormiți, a căror pomenire s-a făcut, sfințește aceste suflete, căci tu pe toate le cunoști; sfințește-i pe cei adormiți în Domnul și numără-i cu puterile Tale cele sfinte (îngerii) și dă-le lor și sălășluire întru împărăția Ta.