AMPLE LUCRĂRI DE MONTARE PE VECHIUL AMPLASAMENT AL BISERICII DE LEMN „SF. IER. NICOLAE”DIN LOCALITATEA CĂLUGĂRENI, JUD. GIURGIU - MONUMENT ISTORIC ŞI DE ARHITECTURĂ POPULARĂ RELIGIOASĂ -

Zilele acestea, în contextul declarării anului 2018 - Anul Omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al Făuritorilor Marii Uniri din 1918, se desfășoară ample lucrări de montare pe vechiul amplasament al bisericii de lemn „Sf. Ier. Nicolae"din localitatea Călugăreni, jud. Giurgiu, monument istoric și de arhitectură populară religioasă.

În ultimii ani, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Ambrozie, sfântul locaș a fost restaurat în atelierele Mănăstirii Sf. Ioan Rusul din localitatea Slobozia de Giurgiu, cu sprijinul financiar al Episcopiei Giurgiului, sub îndrumarea Arh. Valer Crisan, a părintelui vicar administrativ, Arhim. Teodor Şerban, starețul mănăstirii, precum și a părintelui Matei Ionuț.

Restaurarea a fost posibilă datorită unei echipe de tineri studenți de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu" din București, în cadrul Proiectului „60 de biserici de lemn", inițiat de Ordinul Arhitecților din România și Muzeul Țăranului Român.

De asemenea, sfintele icoane, care au împodobit cândva biserica, au fost readuse la frumusețea de odinioară în atelierele de restaurare ale Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul" din București.

Biserica de lemn din Călugăreni, construită, după date incerte însă, pe la începutul secolului al XIX-lea, poartă în sine o încărcătură istorică și spirituală foarte importantă. Ridicarea ei de către credincioși (după tradiție, din lemnul a trei stejari seculari dăruiți de o văduvă, sau în altă variantă, dintr-un singur copac), drept mulțumire lui Dumnezeu, este legată de personalitatea domnitorului Mihai Viteazul, de la a cărui trecere la cele veșnice s-au împlinit anul acesta 417 ani.

Deși la o primă evaluare, biserica de la Călugăreni pare a fi fost ridicată pe la 1800, cu toate acestea experții restauratori susțin că icoanele sunt din jurul anului 1750. Datarea poate coborî și mai jos în timp, având în vedere că un al doilea strat de înhumare descoperit de arheologi în cimitirul sitului datează din jurul anului 1700 sau chiar de mai demult. De aici se poate trage concluzia că și bisericuța poate să fi fost construită pe o vatră mult mai veche.